Domnule Președinte, subsemnatul Ilie Ilașcu, de naționalitate român, originar [di]n Basarabia, cu domiciliul [l]a Tiraspol, mă adresez Dumneavoastră pentru susținere [și] ajutor.
Fiind unul din liderii mișcării de eliberare națională din Moldova (F. P. C. D.) și, avînd drept scop suprem în lupta noastră sfîntă — Reintregirea României am fost arestat în mod nelegitim la [2] iunie a. c. de către organe[le] de securitate ale regimului fascisto-comunist din Tiraspol [și] învinuit pe nedrept de «acțiuni teroriste împotriva puterii sovietice».
A trecut jumătate de an de [cî]nd 5 patrioți ai Basarabiei române îndură cele mai groaznice chinuri în subsolurile smirnoviste din Tiraspol.
Ne adresăm Domniei Voastre ca garant al dreptății și libertății pentru toți românii din Țară, inclusiv a celor din pămînturile românești temporar ocupate de cotropitorii ruși.
Vreau să Vă comunic că la Tiraspol, cu ajutorul forțelor reacționare comuniste din Rusia și a celor neocomuniste din Chișinău, s-a născut un regim fascisto-comunist de culoare rubinie, care în viitor ar putea aprinde în flăcări nu numai Moldova, dar și România, și Balcanii, și chiar întreaga Europă.
Aici în prezent se încalcă cele mai elementare drepturi ale omului — dreptul la viață. În acest teritoriu nu au acces nici o misiune internațională, chiar Comitetului Internațional al Crucii Roșii, i-a fost interzisă vizitarea deținuților politici și a prizonierilor.
Genocidul declanșat împotriva populației române se efectuează cu ajutorul și consimțămîntul conducerii Rusiei.
Domnule Președinte. Vă mai comunic, că și la Tiraspol s-a murit și se mai moare pentru Țară — pentru o Românie Mare. Noi nu ne temem de moarte, dacă nu se reușește a ne elibera. O vom primi-o cum o poate primi un român neînvins. Și totuși, Vă rugăm ca pe un Președinte al întregii națiuni române să ne luați apărarea. Dacă nu se reușește, Vă rugăm în măsura posibilităților de a ne ajuta copiii care au rămas pe drumuri în pribegie. Știu doar că în timpul luptelor, cele două fetițe ale mele Olguța (8 ani) și Tatiana (12 ani) s-au aflat în refugiu la Deva, în județul Hunedoara. Transmit mulțumiri tuturor românilor din Țara, care au contribuit la ajutorarea familiilor noastre.
Cu deosebit respect,
29 noiembrie, 1992.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. —, 5 decembrie 1992, pagina 3, coloanele —.
