Din momentul în care am declarat greva foamei, persoanele responsabile din așa-zisa republică moldovenească nistreană nu au găsit de cuviință să se întîlnească măcar o singură dată cu mine și cu camarazii mei de luptă (cu excepția șefului închisorii Petrov).
În a 23-a zi de grevă a foamei, seara, și-a făcut apariția ministrul securității al așa-zisei r.m.n. Șevțov (numele lui adevărat este Antiufeev) Vladimir Iurievici, călău din Riga, procurorul separatiștilor Lucik (originar din raionul Ungheni, moldovean) și ministrul securității naționale al Moldovei Calmoi. Despre greva foamei însă sus-numiții nu s-au interesat. Calmoi în genere n-a scos nici un cuvînt, probabil i-a fost interzis să vorbească.
În a 24-a zi de grevă a foamei mi-au permis o întîlnire de 30 min. între patru ochi cu avocatul meu, I. Vozian. În aceeași zi mi-au permis sub supraveghere strictă o întrevedere cu soția mea. Parțial mi-a fost îndeplinit un punct din revendicările mele privitor la plimbare. Au început să mă scoată zilnic la o plimbare de 10—15 minute, dar nu în aer liber, ci în closetul comun al închisorii.
În legătură cu faptul că mie și în special lui A. Leșco ni se înrăutățește starea sănătății și că acest proces ar putea lua un caracter ireversibil și ținînd cont de sfatul avocatului și al soției, am hotărît să încetez temporar, de la 21 noiembrie, greva foamei. A. Lesco a fost internat, cu o săptămînă înainte, în izolatorul sanitar al închisorii, «Zona nr. 2».
Am hotărît în acest fel să-mi păstrez puterile pentru viitorul «proces judiciar» pe care intenționează să ni-l însceneze «Femida» locală și pe care sperăm să-l transformăm într-un proces de condamnare a regimului fascisto-comunist instaurat în raioanele de pe malul stîng cu ajutorul baionetelor armatei a 14-a rusești și a forțelor procomuniste din eșalonul superior al puterii de la Chișinău. Sper că reprezentanții presei democratice vor fi prezenți la acest proces, unde vor putea lua cunoștință de toate metodele staliniste de «anchetare» și de obținere a «mărturiilor» privind comiterea unor crime ce cad sub incidența curiosului articol 63 «Înfăptuirea unor acțiuni teroriste împotriva Puterii Sovietice». La proces vom face publice materiale și mărturii despre amestecul Rusiei în afacerile interne ale Moldovei și României. Vom vorbi despre legăturile secrete dintre eșaloanele superioare neocomuniste ale puterii de la Chișinău, clica lui Smirnov și Moscova chiar în perioada acțiunilor de luptă. Nu vom recunoaște judecătoria așa-zisei r.m.n., vom participa la proces numai dacă acesta va fi organizat de judecătoria Republicii Moldova sau de o instanță internațională (exceptînd Rusia și Ucraina).
Vreau să le mulțumesc, prin intermediul mijloacelor de informare în masă, lui A. Lesco, A. Ivanțoc, T. Petrov (Popa) pentru solidaritate și să-i rog să înceteze greva foamei, pentru binele nostru și pentru realizarea ideilor noastre.
De asemenea mulțumim pentru sprijin și demersuri privind eliberarea noastră tuturor organizațiilor social-politice din Moldova și de peste hotare. Cu toată blocada informațională, pînă la noi ajunge, prin intermediul patrioților tiraspoleni, aproape toată informația despre ceea ce se întîmplă în Moldova și chiar și cîteva numere ale ziarelor «Țara», «Nezavisimaia Moldova», «Literatura și arta», «Glasul națiunii», «Pacea civică», «Viața satului» ș.a. Regret atitudinea agrarienilor și a Partidului social-democrat față de problema noastră și a Transnistriei în general, dar Dumnezeu va răsplăti pe fiecare după merit și istoria îi va pune pe toți la locul lor.
Vreau să precizez că pînă în momentul de față eu, Șt. Urîtu și A. Lesco nu am dat nici un fel de «mărturii». A. Ivanțoc și T. Petrov au «recunoșcut» niște mărturii sub tortură și sub influența preparatelor chimice psihotrope. Toate aceste «mărturii» se datorează provocatorului V. Garbuz, care lucrează de doi ani pentru serviciile secrete ale lui Smirnov, precum și scenariului fabricat de securitatea așa-zisei r.m.n. În toate procesele verbale ale interogatoriului meu am scris o singură frază: «Sînt cetățean al Republicii Moldova». Voi răspunde numai la întrebările organelor constituționale ale Republicii Moldova. Nu recunosc așa-zisa r.m.n. și structurile ei create în mod ilegal. Nu eu, ci voi sînteți criminali de stat și locul vostru este pe banca acuzaților, și nu în postura de judecători.
Rămîi cu bine, popor român. Eu te iubesc.
24 noiembrie 1992. Tiraspol, Camera pentru detenție preventivă a Secției orășenești a afacerilor interne, celula nr. 12.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. —, 5 decembrie 1992, pagina 3, coloanele —.
