Cerul se-ntunecă, geme pămîntul
Cazacii îi sapă Moldovei mormîntul
Cazacii-tiranii, cu arma în mînă
Împușcă în oameni fără de vină
Și toți vagabonzii le dau ajutor
Bandiții se-nscriu în «gvardia» lor
Femei ticăloase se string cu grămada
Răcnesc că vor tancuri, huind toată strada
Cazacii aduc sîrmă ghimpată
Moscalii din nou vor Moldova s-o-mpartă
Ei vor ca pămîntul Moldovei să piară
Călcat de armata cazaco-barbară
Nistrul, sărmanul, e roșu de sînge
Românul se-ascunde în casă și plînge
Nu iese afară, căci vrea să trăiască
Afară cazacii stau să-l sdrobească
Zadarnic li-i scopul, pieri-vor cu toții
Vor fi înghițiți de lăcașele morții!
Din ei s-a alege doar praf și țărînă
Și-un putred cadavru — din hoarda păgînă!
Sursă: Țara, Nr. —, 7 iulie 1992, pagina 2, coloanele —.
