Țin să-i liniștesc pe tovarășii de luptă ai lui G. Maracuța: camaradul lor (cred că s-ar supăra să-i zic domn) a ajuns cu bine la Moscova. Cele trei mașini cu polițiști din Chișinău, trimise pe urmele lui (afirmația lui G. Maracuța), s-au rătăcit în drum spre Kiev și l-au scăpat. E nevoie de mare curaj, consideră unul din liderii separatiștilor, să te pornești acum pe drumuri. Dar dacă acest drum duce spre Moscova, apoi să știți că are rost să reziști. Unde mai găsești o asemenea ospitalitate, bunăvoință și înțelegere? Persoanele oficiale din guvernul și parlamentul Rusiei te compătimesc (Maracuța a refuzat să numească nume concrete), presa, calificată de dumnealui unica armă pe care mizează «tînăra republică» (ce modestie!), te susține, mișcările patriotice rusești te duc mai că în brațe, chiar dacă ești moldovean sau poate cu atît mai mult că ești moldovean, și-ți organizează conferință de presă nu undeva într-un ungheraș, roșu, ci chiar în localul sovietului orășenesc Moscova,..
Scopul oficial al vizitei a fost de a-i transmite un mesaj dlui Elțin cu propunerea de a lua parte la tratative alături de Moldova, Ucraina și pretinsa republică nistreană. Participarea României, conform părerii lui Maracuța, n-ar fi binevenită, întrucît relațiile dintre această țară și Ucraina sînt complicate din cauza unor probleme teritoriale. Și se vor tărăgăna convorbirile. Dar din răspunsuri iese la iveală o altă cauză: ura totală față de tot ce este românesc. Maracuța nu e român, nu vorbește românește, tricolorul nu va fîlfîi niciodată pe pămîntul Transnistriei. Nu va fi Transnistria nici județ — unitate administrativ-teritorială a României, iar locuitorii nu-și vor începe niciodată ziua cu «Deșteaptă-te, române!» Parlamentul Moldovei, dacă vrea pace, ar trebui să adopte o hotărîre cum că Moldova în vecii vecilor nu se va reuni cu România. Pe teritoriul din partea stîngă a Nistrului toți gîndesc la fel, zice Maracuța. Și doar vreun procent (!), ceea ce constituie cam 1000—1500 de locuitori — și aceia originari din Basarabia, se împotrivesc. Cu ei și cu vreo mie de polițiști, cu grupe speciale, de diversioniști trimiși de Chișinău să destabilizeze situația din Transnistria și luptă cei vreo 500—600 de gardiști. Sînt deja vreo 200 de morți și 100 de răniți. Iar pe kazaci nu i-a invitat nimeni. Au venit cu inimă curată să lupte pentru dreptate dezinteresat. Își mai fac și ei de cap uneori. Dar ce să-i faci — nu suferă nici un control de sus.
Apropo, cine a spus că Maracuța și compania sînt separatiști? Ei nu vor altceva decît o Moldovă în Moldova, care să-și aibă constituția sa cu dreptul la autodeterminare. Nimic mai mult, dar nici mai puțin.
La conferința de presă a participat și S. Zakatov, șeful secției internaționale a comitetului de lucru cu efectivul forțelor armate ale C.S.I. L-am întrebat cum ar putea d-lui comenta informația «Malak»-ului care afirmă cum că în Transnistria vor fi debarcate trupe special instruite pentru stingerea focarelor conflictelor. Mi-a răspuns că în Moldova există deja forțe care «ar putea face ordine». Ordin să fie! Sau cel puțin hotărîrea comandanților de pe loc. În mod neoficial, după conferință, dl Zakatov a ținut să mai adauge, cu zîmbet pe buze, că în două ore «aceste forțe ar putea pune mîna și pe Chișinău».
Mi-au trecut fiori ascultîndu-l.
Maracuța a mai vorbit la conferința de presă și despre poziția «pacifistă» a liderilor din Transnistria, care sînt gata să renunțe la armata proprie în caz dacă Moldova renunță la forțele ei naționale. Multe «minuni» au fost spuse la această întîlnire cu presa. Și cine nu știe (dar majoritatea nu cunoaște situația reală) crede și scrie fiind sigur că salvează Scufița Roșie de Lupul cel rău. Dar alături de mine stătea corespondentul ziarului «Nezavisimaia gazeta», reîntors de curînd chiar de pe cîmpul de luptă din Transnistria și care, auzind trăsnăile lui Maracuța, din cînd în cînd exclama: «Nu vriot!» Același lucru am vrut să spun și eu: că emisarul din Transnistria minte. Fără nici o rușine.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. —, 28 martie 1992, pagina 1, coloanele —.
