Ceea ce vă scriu nu-i denunț, ci adevărul curat. În casa nr. cutare de pe strada cutare din Chișinău, proprietara căreia este cutare, trăiește ginerele ei cutare. Nu știu unde lucrează, dar a adus 7—8 saci tixiți cu haine de vară: fuste, bluze și altele, toate din pînză albă. Nu știe nimeni cui au fost destinate, dar ei le folosesc pentru a coase fețe de pernă, chiloți pentru bărbați. Nu-i lucru curat, odată ce le dosesc în podul casei. Mai țin ei acolo cutii cu vopsea albă. Umblă cu bișnița în România. Chiar și mie mi-au dat cîteva perechi de încălțăminte să le vînd în România, cînd am fost cu mărunțișuri, că am doi copii și am vrut să le cumpăr ceva. Mai dosesc ei și niște piele pe care o țin la vecina de peste drum, anume cutare, în casa nr. cutare. Acest individ era gata să plece în Israel, dar acum și-a luat de seamă. Cam de ce să plece, dacă a găsit teren de pricopseală? În fiecare seară bea coniac, are de unde. Tare aș vrea ca aceste cuvinte să ajungă unde trebuie, căci din pricina acestor potlogari n-avem ce mînca și sîntem săraci. Vă rog să-mi dați drumul unde trebuie, că eu nu știu unde. Sînt chiriaș aici și jur că am scris numai adevărul. Nu uitați că numele meu este numai pentru D-voastră.
Păcală: Vă dăm drumul cu pîra la poliția economică. Dar nu Vă sfătuim să mai umblați cu piatra-n sîn.
Tîndală: Sînteți martorul înfiripării relațiilor de piață și s-ar cădea să fiți fericit că vi se oferă posibilitatea să Vă deprindeți cu situația în care fiecare are exact atîta, cît îl ajunge capul să adune.
Păcală: De aceea am convenit că nu face să reproducem nici numele pîrîților, nici pe al pîrîtorului.
Sursă: Vocea Poporului, Nr. 26 (117), 7 iulie 1992, pagina 8, coloanele —.
