Parlamentul Rusiei este confruntat cu o problemă deloc simplă: să ratifice oare după vărsările de sînge de la Dubăsari «Tratatul cu privire la principiile relațiilor interstatale» dintre RSFSR și Republica Moldova?
Din însărcinarea lui Boris Elțin, un grup de deputați ai poporului din RSFSR au vizitat orașele Chișinău, Comrat, Tiraspol, Bender și Dubăsari. Unul dintre ei, Serghei Covaliov, președintele Comitetului pentru drepturile omului al Sovietului Suprem al RSFSR, își împărtășește impresiile corespondentului revistei «Novoie vremea» Lev Elin:
«Directorii» din Transnistria
Rolul de lideri ai Transnistriei rusofone, unde la 25 noiembrie urmează să aibă loc alegerile pentru Sovietul Suprem al «republicii nistrene», și l-au arogat în fond directorii marilor întreprinderi de subordonare unională. Unii dintre ei sînt «cardinali cenușii», care nu dețin funcții eligibile, însă fac politică în mod real. Alții și-au pierdut deja posturile de directori. Astfel, interlocutorii mei susțineau, că președintele Sovietului Suprem Provizoriu al Transnistriei, Smirnov, a condus anterior o mare întreprindere. Într-un sens, se repetă varianta baltică. În cuvîntările acestor lideri se strecoară uneori motivele: «Bine, dar ce ne facem cu drapelul roșu! Ce ne facem cu opțiunea socialistă?». Tendința lor de a se menține la putere, sprijinindu-se pe centru, este evidentă. Pînă și celor mai reținuți dintre ei le place să adauge la sfîrșitul discuțiilor: «Nu mai putem opri nimic. I-am promis poporului, deși cale îndărăt nu există, vom avea republica noastră...». În realitate, însă, poporul a fost incitat, împins la confruntare. Prima grevă din Transnistria — în legătură cu adoptarea Legii cu privire la limbă — a fost în toamna anului 1989... Cînd membrii delegației începeau să discute în Transnistria despre divirgențele cu moldovenii, despre cauzele nemulțămirilor, se dovedea că fiecare punct poate fi pus de acord, că la fiecare punct compromisul este posibil. Cînd se ajunge, însă, la totalitatea acestor puncte, liderii Transnistriei devin uimitor de încăpățînați.
Mișcarea internaționalistă din Moldova mi s-a părut, în ansamblu, ma inteligentă, decît, de exemplu, cea din Lituania. Acești oameni își dau seama de nedreptățile din trecut, pentru care se cere astăzi socoteală. Cum de s-a întîmplat că ei sînt împreună cu «directorii» din Transnistria? Iar cu ei e și «Memorialul» din Moldova? Liderii Mișcării internaționaliste și ai «Memorialului» ne-au explicat că pur și simplu nu mai au cu cine face bloc comun. Acționînd ca o a treia forță independentă, ar însemna să se sortească eșecului...
Reiese că forțele progresiste se unesc cu «directorii» de nevoie, în timp ce populația simplă din Transnistria, supusă acestora din urmă, tremură pentru existența sa.
Autoritățile de la Chișinău par să fie profund îngrijorate de evoluția evenimentelor și sînt gata să facă concesii. Am discutat cu Președintele Snegur, cu Primul ministru Druc și cu Președintele Sovietului Suprem Moșanu. Sînt convins, că primii pași spre compromis urmează să-i facă tocmai ei, și aceștia trebuie să fie pași importanți. Pe cît am înțeles, conducătorii Moldovei sînt dispuși să corecteze întrucîtva Legea cu privire la limba de stat, în care moldoveneasca este proclamată drept singura limbă de stat în republică și se stabilește un termen de patru ani pentru studierea ei. Probabil că autoritățile de la Chișinău nu sînt gata de un pas atît de radical cum ar fi întroducerea bilingvismului în unele zone. Populația moldovenească ar primi, delicat vorbind, cu răceală o asemenea cedare. Transnistria este pentru bilingvism. Judecînd, însă, după afirmațiile lui M. Druc, conducerea este gata să prelungească termenul de studiere a limbii pînă în anul 2000, iar pe alocuri, chiar și pînă în 2005.
Frontul popular din Moldova este considerat de majoritatea rușilor drept forța principală a naționalismului moldovenesc. Chipurile, el este cel care dirijază parlamentul: parlamentarii fie că fac parte din FP, fie că îl simpatizează, fie că votează așa cum le convine liderilor frontului, de frică. Că doar i-au bătut deja odată, în mai, pe deputații «care nu le conveneau»... FP neagă categoric complicitatea sa la violență și chiar publică în acest sens declarații speciale, în care rușii nu prea cred. În timpul întîlnirii cu reprezentanții FP din Moldova le-am adus ca exemplu Saiudis-ul lituanian, care a mers mai departe. Cînd pe străzi apăreau demonstranți cu lozincile: «Jos porcii ruși!», «Ocupanții să se care acasă!», Saiudis-ul organiza contrademonstrații și își trimitea oratorii să calmeze lumea, s-o convingă, că nu toți rușii sînt ocupanți.
Găgăuzii
Am impresia, că nivelul confruntării dintre moldoveni și găgăuzi a scăzut întrucîtva și că, în ansamblu, aceștia ar putea să se înțeleagă între ei. Se vede, însă, că asupra găgăuzilor exercită presiuni puternice Transnistria. E suficient să ne amintim de «marșul» coloanei enorme din Transnistria în ajutorul găgăuzilor din Comrat. Marș care nu a făcut decît să ațîțe și mai mult spiritele.
Încălcările drepturilor omului
Atît la Chișinău, cît și în Transnistria, există, fără îndoială, cazuri de discriminare. Au fost devastate redacțiile ziarelor de limbă rusă «Molodeji Moldavii» și «Vecernii Chișinev». Ba mai mult, redactorul șef de la «Molodeji Moldavii» a fost silit prin amenințări să rostească o cuvîntare de pocăință la televiziune. Inițiatorii acestor acțiuni n-au fost împedicați de nimeni — nici de miliție, nici de lucrătorii TV. La 22 mai, pe treptele parlamentului, au fost molestați deputați ale căror cuvîntări n-au plăcut mulțimii. La Chișinău am vorbit în fața unui auditoriu de 2000 de oameni în sala «Prietenia», unde rușilor pur și simplu li se zmulgea microfonul din mînă, pentru a nu le permite să pună întrebări, iar eu personal a trebuit să cobor în sală și să o scot pe o moldovancă ce chema la pace interetnică din centrul compatrioților ei înfuriați.
Asasinarea, în împrejurări neelucidate, a lui Dmitrii Matiușin în vîrstă de 18 ani, care a zguduit populația rusofonă din Chișinău, se mai află încă în curs de cercetare. Mulți chișinăuieni mărturisesc că bătăile pe străzile orașului sînt organizate de unele și aceleași persoane.
Ne-am confruntat cu o mulțime de plîngeri în legătură cu descriminarea la serviciu. Iată un exemplu: Comitetul de stat pentru statistică al republicii a fost transformat în Departamentul pentru statistică. În consecință, au loc remanieri de cadre și concedieri. 90 la sută din cei concediați sînt rusofoni, 79 la sută din cei coborîți în funcții sînt rusofoni, 85 la sută din cei avansați în funcții sau care și le-au păstrat pe cele precedente sînt moldoveni...
Se afirmă că, în pofida noii Legi cu privire la limbă, nu peste patru ani, ci încă de pe acum necunoașterea limbii moldovenești devine un motiv pentru concedieri. Nu-i vorba, moldovenii țin bine minte rusificarea îndelungată a populației băștinașe din republică. Dar asemenea «pași de răspundere» provoacă frica și răutatea rușilor...
Deocamdată nici Guvernul Moldovei, nici Sovietul Suprem nu au luat măsuri hotărîte pentru a curma torentul de infracțiuni. Cercetările nu se efectuează deloc sau se desfășoară anevoie. De regulă, cei vinovați nu sînt găsiți. Nici chiar elucidarea dosarului asupra molestării în masă a cîtorva deputați ai Sovietului Suprem nu avansează, și nici parlamentul nu i-a dat aprecierea corespunzătoare. De altfel, ni s-a povestit că, după modificările întroduse în Constituția republicii, Sovietul Suprem îi poate lipsi pe deputați de împuternicirile parlamentare. Reiese că majoritatea poate pur și simplu elimina din parlament orice minoritate! A existat oare vre-o dată așa ceva în practica parlamentară?
În Transnistria, dimpotrivă, sînt persecutați moldovenii. Aceștia ni se plîngeau, că sînt «agățați» la tot pasul și concediați fără nici un temei. La Bender, unde 30 la sută din populație o alcătuiesc moldovenii, există 20 de școli ruse. Și numai o jumătate de clădire este rezervată unei școli moldovenești, care e devastată sistematic... Tot acolo, la Bender ne-am prezentat la Sovietul orășenesc, unde promiseseră să ne întîlnim cu un grup de moldoveni, și am văzut «băieți» din detașamentele Consiliului unificat al colectivelor de muncă, cu brasarde, împrăștiindu-i cu brutalitate pe cei adunați în preajmă. Înșfăcau de mîini femeile și bătrînii și îi aruncau la cîțiva metri de la întrare. Cetățenilor din Bender nu li se permite să între în propriul Soviet orășenesc! Ne-am văzut obligați să intervenim și vicepreședintele comitetului executiv orășenesc ne-a dat voie a lehamite să facem o listă și să primim 10 persoane... Ne putem imagina cum sînt tratați reclamanții, cînd nu sînt oameni străini prin apropiere.
Trei morți la Dubăsari
Nici pînă acum nu este clar de ce corespondentului agenției TASS i s-a comunicat la început că existau șase morți. Am stat de vorbă cu omul, care a transmis această primă informație, însă am auzit un răspuns foarte confuz... În genere, tot incidentul necesită cercetări migăloase: la Chișinău se afirmă oficial că printre cei care înaintau spre Dubăsari nu exista nici un voluntar, ci doar unități ale miliției și detașamente de miliție cu destinație specială. Cealaltă parte insistă, însă, că au fost văzuți oameni în civil cu pistoale-automate. Răniții cu care ne-am întîlnit la spitalul militar sînt gata să-i identifice pe cei, care au tras în ei.
Se cere explicat și următorul fapt: de ce din corpurile celor răniți și uciși au fost extrase gloanțe cu centrul variabil de greutate — oare gloanțe din acestea folosește miliția? Chirurgul care a făcut operații după acea zi tragică și care a asistat la autopsii a mărturisit că gloanțele le-a revășit celor uciși toracele, deși gaura de întrare este mică. Pe de altă parte, comisia unională de anchetă sosită în Moldova în frunte cu asistentul Procurorului General manifestă, după cum mi s-a părut, o încetineală ciudată. La 9 noiembrie răniții nu erau încă interogați cum se cuvine: anchetatorul trecuse o singură dată pe la ei și îi chestionase sumar! Mai mult decît atît, anchetatorii s-au eschivat de la întîlnirea fixată cu un reprezentant al grupului nostru parlamentar, comportîndu-se de altfel, uimitor de brutal...
«Românizarea»
Mulți deputați ruși, inclusiv deputați în Sovietul Suprem al republicii, afirmă, că unirea cu România, deși nu se proclamă oficial, este un scop nu tocmai îndepărtat al conducerii de la Chișinău. Și invocă, între altele, faptul, că Guvernul Moldovei nu a contestat niciodată oficial lucrul acesta... Sînt dovezi cît se poate de ciudate ale «intențiilor criminale». De bună seamă, cum s-ar putea pune mîna în foc pentru viitorul țării pe vecie, sau chiar numai pe zece ani înainte? De altfel, tocmai acest răspuns poate fi auzit în discuțiile neoficiale cu liderii republicii... Pe de altă parte, n-ar strica să ne amintim că pînă nu demult se desfășura în mod real un alt proces — cel de rusificare — și că deportările în masă ale moldovenilor în Siberia nu constituie un fapt imaginar, ci unul împlinit...
Dictatura
Punctul de vedere comun al rușilor de la Chișinău este că în Moldova se va instaura o dictatură de orientare naționalistă. Stările de spirit șoviniste sînt slab dezvoltate printre ruși. Moldovenii, spun ei, sînt oameni buni și cumsecade. Însă politicienii abili, speculînd ideea națională, orientează lucrurile spre o dictatură. Unul din principalii șovini este considerat de către ruși M. Druc, însă el n-a produs asupra mea o asemenea impresie. După părerea mea, acesta e un om de formație europeană și cu concepții destul de largi. Mi se pare, totuși, că și intelectualitatea rusofonă de la Chișinău este oarecum orbită de angoasele ei...
Pericolul unor noi vărsări de sînge
Pînă și persoanele oficiale vorbesc de posibilitatea unui nou marș asupra Transnistriei după alegerile de la 25 noiembrie: «Emoțiile pot ieși de sub control, și atunci nu vom reuși să ținem oamenii în frîu». Rușii se îndoiesc de neputința autorităților, amintindu-și că detașamentele de voluntari au fost create tocmai sub egida Guvernului. Chișinăul ripostează, că mișcarea de volu[ntari], apărută spontan, trebuia […] sub control și că autori[tățile] le-au procedat just, le[…]zînd-o. Datorită acestui […] mai tîrziu s-a reușit […] [vo]luntarii să fie retrași […] zona conflictului fără [văr]sări de sînge... Rușii […] cred în asta, considerîn[d] hotărîrea privind dizol[varea] detașamentelor de volu[ntari] a fost o măsură forțată. […] părerea lor, hotărîrea re[spec]tivă nu se îndeplinește[…].
Rușii se mai tem că [ale]gerile din «republica d[…] Tiraspol» vor tensiona at[mos]fera la Chișinău, unde mo[ldo]venii alcătuiesc o majori[tate] covîrșitoare, în asemenea […] încît în ultimă instanță […] va ajunge la mascare și, […] consecință, la introduc[erea] trupelor, fapt pe care […] doresc nici moldovenii, […] potrivit observațiilor […] majoritatea rușilor.
Cum să procedeze Ru[sia]
Tratatul dintre RSFSR [și] Moldova a fost semnat la […] septembrie. La 1 octombri[e] a fost ratificat în Mol[dova], în timp ce pentru Ru[sia], de exemplu, văd două vari[an]te de conduită.
Prima. Să ne grăbim cu [ra]tificarea și să deschidem o [re]prezentanță a Rusiei la Chi[și]nău, pentru a obține pos[ibi]litatea legală de a influ[ența] cumva situația și de a ef[ec]tua respectarea tratatului. […] tratat sînt prevăzute și in[ad]misibilitatea discriminăr[ii] și respectarea drepturilor [mi]norităților ... Un «minus» […]dit al acestei variante ar […] că nemoldovenii vor vedea […] acest pas o manifestare de [ne]glijare a lor din partea [Ru]siei, de împăciuitorism cu [po]litica Chișinăului. Eventu[ala] ratificare a tratatului e[…] deja comparată de ei cu p[ac]tul Molotov-Ribbentrop.
Așa dar, varianta a doua […] fi renunțarea la ratifi[care]. Aceasta va provoca fără [îndo]ială o reacție negativă nu […] din partea parlamentu[lui] moldovenesc, ci și aproa[pe] […] tuturor moldovenilor. Va [în]depărta oare aceasta Mol[dova] de România sau o va apro[pia]? Nu e greu să bănuim... Mol[do]va este o republică suver[ană] și trebuie să respectăm dr[ep]tul ei a se uni cu cine [do]rește, însă iată o întreba[re]: «Dacă unirea se va produce […] condițiile actuale de [con]fruntare nu va fi oare […] rău pentru minoritatea ru[să], care a declarat deja fără e[chi]voc, că se împotrivește u[nei] asemenea uniri?...
După mine, ratificarea [es]te necesară, dar nu e ca[zul] să ne pripim la ea. Ea tre[buie] corectată, stabilindu-se [ga]ranții reciproce de respe[cta]re a drepturilor omului. [Gu]vernul Moldovei trebuie să […] declare clar și răspicat a[ti]tudinea față de devastări, [mo]lestări, față de discrimi[na]re, să ia măsuri pentru cerce[ta]rea rapidă a tuturor cazuri[lor] și pentru pedepsirea celor [vi]novați. E nevoie de soluți[i de] compromis și în ceea ce pr[i]vește Legea cu privire la limba de stat.
Țin să subliniez, că tot […] am spus, se bazează pe impr[esi]ile mele personale și nu [ex]primă în nici un fel pozi[ția] Sovietului Suprem al RSF[SR]. Aceste impresii s-ar putea [do]vedi greșite — chiar și [pe a]locuri esențiale. Dacă […] fi doar alte greșeli, […] bucura sincer... Însă acum […] noi se obișnuiește să se vo[r]bească despre diplomația […]chisă și am căutat să urmez […] eu regulile ei.
(«Novoie vremea», nr. 47, 199[0])
Sursă: Drapelul Biruinței, Nr. 142, 6 decembrie 1990, pagina 2, coloanele —.
