În toate țările se întreprind periodic recensăminte ale populației. Rezultatele lor se generalizează, se analizează, se pun în circuitul științific, la baza planurilor de dezvoltare social-culturală, economică pentru luări de decizii în diferite sfere de activitate ale oamenilor. Ce-i drept, recensămintele unionale anterioare, cu excepția celui din 12 ianuarie 1989, s-au făcut necalificat, cu multe schimonosiri. Despre aceasta s-a scris în presă. S-au constatat denaturări mai cu seamă în ceea ce privește componența națională a cutărei sau cutărei regiuni, evident și referitor la populația din RASS Moldovenească (vezi rezultatele recensămintelor din anii 1920, 1926, 1937, 1939). Ultimul recensămînt, repet, este scutit de asemenea denaturări grave.
Cu regret, însă, și astăzi, în condițiile restructurării și publicității largi, se mai găsesc autori ai unor publicații, care ignorează în mod premeditat datele recensămîntului și operează cu cifre luate din pod. Iată un exemplu cît se poate de proaspăt. Luăm ziarul «Izvestia» din 14 noiembrie 1990 în articolul «Уже не мир. Еще не война. Что происходит сегодня в Молдове» corespondentul special al acestui ziar prestigios Nicolai Andreiev, căutînd să reconvingă de «competență», susține «cu toată răspunderea», precum că «Transnistria este o regiune industrială, populată preponderent de rusofoni. (Date aproximative: 720 mii vorbesc limba rusă, 230 mii — limba moldovenească)». Să am iertare, dar afirmația aceasta prea se aseamănă cu faimoasa declarație de odinioară a lui V. M. Molotov referitor la componența națională a Basarabiei!
De fapt, însă, pe teritoriul Moldovei din stînga Nistrului locuiesc în total ceva mai mult de 600 mii de oameni, dintre care — peste 40 procente de moldoveni. Nu mai zic că autorul ignorează faptul, că alte zeci de mii de conlocuitori vorbesc ucraineana, bulgara și alte limbi materne, cărora noile legi ale RSS Moldova le deschid posibilități largi de afirmare și culturalizare. În fine, «statistica» domniei sale diferă uluitor de datele veridice reale, publicate chiar în suplimentul ziarului «Izvestia» — săptămînalului «Soiuz», precum și în culegerile de rigoare ale DCS a Uniunii RSS, pe care autorul nu le-a răsfoit. Probabil, a găsit de cuviință, că e mai comod să înșele și să dezinformeze cititorul credul. Mă miră, zic, atitudinea disprețuitoare a dumnealui față de ucrainenii, bulgarii, evreii și reprezentanții altor popoare, nu mai zic de moldovenii din această regiune, pe care el îi adună grămadă, numindu-i «русскоязычное население», deși aceștia continuă să vorbească în limbile lor materne.
Și încă ceva. Un procent ponderabil în populația acestui teritoriu o constituie militarii și membrii familiilor acestora, pe care nici un demograf sovietic nu-i pune în categoria populației băștinașe.
La cele spuse adaut, că în urma denaturărilor economice, industrializării nechibzuite, în raionele menționate s-a întețit în ultimul timp migrația intensă din diferite regiuni ale țării, inclusiv din regiunile megieșe ale Ucrainei.
Trezește uimire tonalitatea articolului față de tot ce este moldovenesc. Prin aceasta autorul nicidecum nu contribuie la unirea oamenilor muncii de toate naționalitățile, care locuiesc pe teritoriul RSS Moldova. Credem, că articolele pe așa teme delicate, cum sînt relațiile interetnice, trebuie scrise competent și imparțial.
Aceasta ne-a și făcut să punem la dispoziția cititorului nostru tabelul de mai jos.
Populația RSS Moldova din stînga Nistrului (după naționalitățile principale)
(«Moldova suverană» din 17 noiembrie 1990).
Sursă: Drapelul Biruinței, Nr. 142, 6 decembrie 1990, pagina 1, coloanele —.
