PPresa 90-92Arhivă de presăÎnapoi la 29 septembrie 1992
Caută în arhivă⌘K
ȚaraNr. — · Pagina 2 · Coloanele —

Semnalează o problemă

Despre: „Transnistria — amară lacrimă a noastră”

Ce vrei să faci?

Transnistria — amară lacrimă a noastră

* Basarabenii se pot lăuda că vorbesc trei limbi — româna, «moldo[venească]» și cea «de stat». * De îmbrățișările «frățești» ale imperiului rus nu scăpăm pîn[…] dezicem de Transnistria?

De F. EftodeSecțiune Opinii
Textul articolului

Trăim o tristă realitate a vieții în Moldova noastră. La Chișinău s-a sărbătorit pompos ziua Independenței Republicii Moldova și ziua «Limba noastră...». Amare sărbători zicem, dacă nu ne facem a nu vedea că tot în acele zile la Tiraspol rușii, amețiți de aburul beției separatiste, au sărbătorit o oarecare aniversare a creării în cadrul Republicii Moldova (o tempora, o mores) a republicii moldovenești transnistrene; că tot în acele zile moldovenii din partea stîngă a Nistrului (și nu numai) erau impuși să se dezică «benevol» de alfabetul latin.

Despre problema Transnistriei s-a scris și se va mai scrie, s-a discutat și se tot discută în societate, în cercurile politice etc., etc. Oameni diferiți ca vîrstă și profesie propun mereu soluții (cît se poate de diverse și uneori chiar paradoxale) de rezolvare a problemei date. Ei bine, noi le citim, le auzim și ce facem? Ne indignăm, ne sufocăm atunci cînd părerile altora nu coincid cu ale noastre? Ne bucurăm atunci cînd cineva expune o idee care ni se pare și nouă cea mai, cea mai...?

Oricum, se pare că chiar la alde noi se gîndea Bogdan-Petriceicu Hașdeu atunci cînd scria strofa unei poezii:

«Idei contrare: cerul și pămîntul

Din inima sărmanului detun

Se-adună gloata spre a-i asculta cuvîntul

Și-apoi rostesc sentința: «Îi nebun».

Știu bine: expunerile (ideile) din scrisoarea publicată mai jos nu sînt pe placul tuturor. Și nici n-ar trebui să fie. Totodată cred că autorul acestor rînduri nu trebuie nici huiduit, nici «pus la punct», nici... Iar dacă cineva dorește să combată sau să susțină ideile dlui Cozma, n-are decît să ne scrie la redacție.

* * *

«Orice om cinstit spune așa: «Ce-i străin nu iau, ce-i al meu nu dau». Rușii susțin că Transnistria e pămîntul lor. Noi, moldovenii (basarabenii), — că e al nostru, iar Ucraina (care s-ar părea că are ce spune cel mai mult) — tace. Eu consider că dincolo de Nistru n-avem ce căuta, nici noi, nici rușii. Dincolo de Nistru e Ucraina. România ar trebui să declare solemn: «Noi nu avem pretenții teritoriale decît pînă la Nistru».

Da, mulți locuitori de dincolo sînt de naționalitate români. (Păcat doar că mulți dintre ei nu recunosc acest lucru, zicînd că sînt moldoveni și vorbesc moldovenește). Atunci și eu zic că-s cricovean. Doar trăiesc în satul Cricova și, prin urmare, vorbesc cricovește. Și ce dacă e una și aceeași limbă? Eu țin una — e limba cricoveană. Ba chiar pot să mă laud că știu trei limbi — româna, moldovenească și cea «de stat», în care se vorbește în Parlament.

Veți fi de acord cu mine sau nu, dar vreau să-mi expun părerea despre cum văd eu rezolvarea problemei Transnistriei:

1. Cerem (cu ajutorul organismelor internaționale) retragerea Armatei a 14-a a Rusiei de pe teritoriul nostru.

2. Punem următoarele condiții: a) nici una din armatele țărilor vecine — Ucraina și România — nu trece Nistrul: b) Transnistria rămîne așa cum a fost pînă la '40 în componența Ucrainei, în schimb Ucraina ne întoarce cele trei județe: Hotin, Cetatea Albă, Ismail. Cu alte cuvinte se cere lichidarea consecințelor pactului Molotov-Ribbentrop.

E firesc să ne întrebăm ce va fi cu populația sau mai bine zis cu românii ce trăiesc în partea stîngă a Nistrului. Printr-o înțelegere cu administrația Ucrainei, o parte care vrea să treacă la noi și nu se teme de numele de români, își va vinde averea și va trece cu traiul în România. Altă parte, care vrea să rămînă acolo, să fie bună și să învețe limba ucraineană, să respecte legile Ucrainei, căci și noi avem aici foarte mulți ucrainieni de la care vom cere același lucru. Din partea noastră le vom acorda ajutor în domeniul culturii, învățămîntului, adică vor avea aceleași drepturi acolo, pe care le au ucrainenii la noi.

Straniu lucru, dar astăzi avem trei Moldove, dintre care una adevărată (cea dintre Carpați și Prut, care niciodată nu s-a chemat altfel decît Moldova). Și mai avem încă două Moldove create în mod artificial — cea a lui Mircea Snegur și cea a lui Smirnov. Una se mai numește Basarabia, iar cealaltă — republica moldovenească nistreană. De altfel, bucata asta de pămînt de pe malul stîng al Nistrului niciodată n-a avut un nume bine definit.

Prezența cetăților pe Nistru — cam la aceeași distanță, toate îndreptate spre răsărit — ne demonstrează că Nistrul ne-a fost hotar de cînd lumea. Sînt de părere că acum se vede clar: ori ne lăsăm de România, ori de Transnistria. Pentru care nu că ar trebui să luptăm, dar nici cu mare rugăminte nu trebuie ținută în componența Moldovei. Acest viespar comunist nu se va potoli nici peste o sută de ani. De îmbrățișările «frățești» ale imperialismului rus nu scăpăm pînă nu ne lăsăm de Transnistria. În caz contrar, pățim ca maimuțele. Vă amintiți: pentru a prinde maimuțe pentru grădina zoologică se proceda în felul următor. Se goleau de semințe niște bostănei cu coaja foarte tare, se legau acestea de un copac, iar înăuntru se turna o mînă de orez. Maimuțele băgau mîna să ia orezul, mîna plină nu încape pe gaura tîrtăcuței, ea s[…] dar nicidecum nu-i […] lase orezul și să sc[…]

Sub pretextul ap[…] orice stat poate năv[…] cum a făcut S.U.A. […] Panama, rușii în Tra[…]

Nu sînt primul […] care consider că sin[…] situația incertă în […] Republica Moldova […] cu România.

Într-o dimineață, […] radio se «revolta» pe[…] gardiștii și cazacii pr[…] munițiile de la armata […] să nu le dea, dacă […] lor, mamă dreaptă […] împrejurări trebuie s[…] fiicele. Ce-i drept, […] mîndresc cu mama […] respectă limba ma[…] departe ar fi de ta[…] și se susțin unul pe […] scurt, ar trebui și […] același lucru, deoare[…] mamă. Și ar fi o […] ne lăsăm de mama […] România. Cît ar fi […] bolnavă, poate cînd[…] de noi, dar e ma[…] soră» și nu... «s[…] neamuri».

Unii consîngeni […] țin una și bună […] «românii băteau». […] bătaia era una […] (metodele) de pede[…] De exemplu, cei le[…] rați primeau cîte-o […] ori erau trași de urec[…] lucru îl practică […] părinți față de copii […] din ură sau răzbun[…] învețe «minte», pe[…] să nu mai facă rele[…] băteau pentru fu[…] gogomănii. În sch[…] ciplină exemplară […] în zadar se spune […] frică, nu-i nici ruș[…] bătaie. Cei care […] purtau bine, nu […] tocmai mulți dintre […] de teroarea comuni[…] ori au fost depor[…] Siberia. Iar acei […] rămas și, tocmai […] parte au ajuns a f[…] (brigadieri, președin[…] de soviet etc.). […] devenit cei mai […]somoliști și comuni[…]

* * *

În cele din ur[…] întreb: «Ca rezul[…] semnat de Elțin și […] rusă scade numeric […] Sau, zic mai țărăn[…] ori încă vin alții?»

Sursă: Țara, Nr. —, 29 septembrie 1992, pagina 2, coloanele —.

Trimite corectura

0 modificări la „Transnistria — amară lacrimă a noastră”. Un redactor le verifică înainte să apară pe site.

Îți scriem după ce e verificată.

Acest articol · p.2