Chișinău — Prea multe sînt elementele de neliniște pentru a se crede că prin semnarea unei convenții, fie și de importanță, s-au creat automat toate condițiile necesare pentru a se instaura pacea. La Bender continuă asasinatele, la Cocieri și Coșnița se mai aud rafale de arme automate. Dincolo de acest plan fizic, în zonele ocupate continuă un război mult mai dramatic: cel de nimicire spirituală, de ștergere a puținelor porniri de regenerare națională. În sfîrșit acest regim de tip fascist de la Tiraspol a dat o ultimă lovitură: decretarea categorică, de la Tiraspol, că începînd cu 1 septembrie curent în toate școlile stăpînite de junta tiraspoleană urmează să se revină la alfabetul rus pentru limba română.
Zilele acestea, o adunare a părinților copiilor moldoveni din satul Lunga, din stînga Nistrului, au adresat o scrisoare de protest O.N.U. și Guvernului Republicii Moldova cu următorul conținut: «Noi, părinții copiilor moldoveni din clasele primare ale școlii medii moldo-ruse din Lunga, Dubăsari, protestăm categoric și ne revoltăm de faptul că elevilor noștri li se impune sub amenințarea automatelor să treacă la instruirea în limba maternă cu grafia chirilică... Ni s-a spus oficial că celui căruia nu-i place — să plece peste Nistru. Ce va fi cu copii noștri? Ce viitor îi așteaptă?».
Sursă: Țara, Nr. —, 29 septembrie 1992, pagina 2, coloanele —.
