În dimineața zilei cînd scriu aceste rînduri, la orele șase, a fost luat din așternut și arestat de organele de drept autoproclamate din Slobozia Ilie Ilașcu, președintele organizației primare orășenești din Tiraspol a Frontului popular democrat-creștin din Moldova. De ce a fost arestat și unde se află acum Ilașcu, nu știe nimeni.
Ceva mai înainte, ziua în amiaza mare a fost arestat la biroul de serviciu Alexei Conovalov, vicepreședintele executivului sovietului sătesc Caragaș. Mai bine zis, n-a fost arestat, ci furat, cînd nimeni nu era în preajmă, și dus într-o direcție necunoscută. Nimeni nu știe de el, deși a trecut de atunci mai bine de jumătate de lună.
Arestarea, dispariția și intimidarea moldovenilor din partea stîngă a Nistrului a devenit o ocupație obișnuită a forțelor negre din partea locului. Ștefan Urîtu, prodecanul facultății de fizică și matematică a Institutului Pedagogic din Tiraspol, a fost de două ori atacat la domiciliu de gardiști, punînd în pericol nu numai viața lui, ci și a familiei. Fiind un bărbat tînăr și neînfricat, prodecanul a izbutit nu numai să-i identifice pe criminali, ci și să-i dea pe mîna miliției. Dosarul penal al criminalilor e demult înaintat judecătoriei populare din Tiraspol, dar scoaterea verdictului se amînă din zi în zi sub cele mai diferite pretexte — ba că lipsește un martor, ba documentul cutare nu corespunde cerințelor. În realitate, însă, și miliția, care i-a arestat pe criminali, și procuratura, care a sancționat arestarea, și judecătorii, care examinează dosarul, au încălcat jurămîntul de credință Republicii Moldova și au trecut sub jurisdicția așa-zisei republici transnistrene, adică sînt organe criminale. Poate oare aștepta Ștefan Urîtu dreptate de la asemenea organe?
Concomitent cu arestările, torturile și dispariția patrioților a ridicat din nou capul pe arena răzvrătiților «moldoveanul» Vasile Iacovlev, acel doctor, profesor în drept, care toată viața a pregătit cadre de juriști la Universitatea națională a Moldovei, iar acum calcă în picioare toate legile. Lui, acestui doctor-profesor Iacovlev, i-a mai venit o idee «genială» — să-i pună sub lovitură pentru toate fărădelegile săvîrșite în curs de patru ani tot pe moldoveni. Și, susținut cu însuflețire de impostorii Tiraspolului, a convocat la 23 mai curent așa-zisul congres al moldovenilor din Transnistria. Încercarea însă a suferit eșec — s-au adunat numai ei, impostorii, și vreo cîteva «cozi de topor», moldoveni numai în pașaport. Ambițiosul Iacovlev, însă n-a cedat. La 30 mai curent din nou a convocat «congresul» de pomină, folosind din plin metodele încercate deja la organizarea «congreselor» deputaților de toate nivelurile pentru a proclama republica fantomă, alegerile de deputați în republica fantomă, referendumurile — utilizarea Armatei 14 și a detașamentelor paramilitare pentru a intimida și sili lumea să facă ceea ce i se spune: atacul psihologic prin intermediul radioului local și presei reacționare, delegarea persoanelor convenabile separatiștilor. După o pregătire minuțioasă, firește, de auditoriu nu mai putea fi vorba. Din fiecare localitate din stînga Nistrului la așa-zisul congres au fost prezenți cîte 8 persoane, împuternicite de liderii din localitate, așa cum li s-a ordonat de la Tiraspol, să hotărască destinele întregii populații din stînga Nistrului.
În aceeași zi tot la Tiraspol s-au adunat și reprezentanți ai băștinașilor patrioți, stăpîni de totdeauna ai Transnistriei, pentru a declara: «Noi, moldovenii cu rădăcini de secole pe acest pămînt din stînga Nistrului, ne-am întrunit astăzi, 30 mai 1992, la Tiraspol pentru a confirma cu toată convingerea și fermitatea că ceea ce s-a întîmplat și se întîmplă pe acest plai, stropit cu sudoare și sînge de strămoșii noștri, nu e altceva decît încercarea forțelor moscovite proimperiale de a ne ține și mai departe în jug. Toate evenimentele odioase, care au avut loc în ultimii patru ani, au fost realizate cu susținerea și participarea, la început camuflată, iar acum și fățișă, a Armatei 14 a fostului imperiu sovietic. În legătură cu faptul că această intervenție armată în treburile noastre interne nu poate fi calificată altfel decît agresiune a Rusiei, declarăm:
1. Condamnăm cu toată hotărîrea tendința separatiștilor de a ne dezbina Republica, vom face totul pentru a păstra integritatea ei și cerem insistent să fie urgent dizolvată așa-zisa republică moldovenească transnistreană, în care se încalcă brutal drepturile omului.
2. În condițiile de ocupație militară străină, considerăm ilegal și lipsit de orice temei juridic așa-zisul congres al moldovenilor din Transnistria.
3. Cerem insistent să fie retrase de urgență de pe teritoriul Moldovei trupele armate străine, care stimulează omuciderea și participă nemijlocit la ea, înarmează elementele criminale, punînd astfel în pericol de moarte populația pașnică.
4. Condamnăm teroarea și cerem să fie neîntîrziat restabilite organele constituționale de drept și de stat ale Moldovei pe tot teritoriul ei din partea stîngă a Nistrului.
5. Sîntem profund indignați de samavolnicia separatiștilor, care ne-au lipsit totalmente de orice informație pe calea undelor și de variantele moldovenești ale presei și emisiunilor radiofonice, iar acum au pornit și pe calea desființării instituțiilor de învățămînt în limba maternă — școala agricolă «Frunză» și cea de industrie alimentară, precum și Institutul Pedagogic.
Aici am fost întrerupt de un sunet telefonic. Cineva mă informa alarmat că a fost arestat Ștefan Urîtu. În aceeași zi, numai că pe Ilie Ilașcu l-au arestat dimineața, la ora șase, iar pe Ștefan Urîtu la ora 12 noaptea, dar tot din așternut l-au luat, băgînd în sperieți familia. S-a terminat, deci, judecata criminalilor-gardiști, care de două ori au atentat la viața talentatului prodecan Ștefan Urîtu, despre care vorbeam mai sus.
Credem că răspunsul la această întrebare îl poate da numai conducerea Republicii Moldova. Bandiții ne string de gît!
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 79 (17949), 11 iunie 1992, pagina 1, coloanele —.
