Cu această durere ne-am adresat și la alte adrese ale organelor de conducere ale Republicii Moldova, dar totul e în van și disperarea noastră crește mereu. Am scris o scrisoare chiar și Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul României, Președinte al Sfîntului Sinod, ca să se știe că în credința creștină ortodoxă din Basarabia în timpul de la urmă se întîmplă lucruri alarmante. Vorba e că la cîrmuirea eparhiei Chișinăului și a Moldovei au pătruns și lupi îmbrăcați în piele de oaie, care cu gura vorbesc de Dumnezeu, iar cu fapta ponegresc cinul preoțesc, destramă credința și împrăștie turma lui Iisus Hristos. Acești lupi sînt mai periculoși ca ateiștii, pentru că atunci cînd cu noi luptau ateiștii, credincioșii erau mai solidari, pe cînd acuma aceștia ne dezbină din interior, seamănă vrajbă și ură. Cu toate că acuma avem libertatea conștiinței, noi, cei care înțelegem, într-adevăr, sensul credinței, sîntem totuși, în minoritate, pentru că tineretul și celelalte generații au fost educați în spiritul hulei lui Dumnezeu și azi încă nu au ajuns la esența credinței, deși tot mai mulți se întorc cu fața spre biserică. De aceea în condițiile create nouă ne vine tare greu, iar lupii de care vorbeam își cam ating scopurile meschine, lichidînd adevăratele sfaturi parohiale, comitete bisericești și instalîndu-și acolo oamenii lor, lupi ca și ei.
Un asemenea distrugător de credință ne-a rînduit eparhia și nouă, la Drăsliceni — pe preotul Vitalie Roșca. Despre lipsa lui de blîndețe, dragoste și frică de Dumnezeu am informat nu o dată cîrmuirea eparhiei, deputații din Parlamentul țării, preoții Ioan Ciuntu și Petru Buburuz, despre durerea noastră au scris la «Glasul națiunii» și «Literatura și Arta», am scris la Parlament, la Ministerul Culturii și Cultelor, ne-am adresat la Frontul Popular și Prea Sfințitului Vladimir — degeaba! Am spune chiar mai mult. Arhiepiscopul Vladimir a manifestat numai fățărnicie și înșelăciune, căci prea mari sînt eforturile noastre și prea mici, neînsemnate rezultatele. Numai prin ordinul Patriarhului Moscovei preotul Vitalie Roșca a fost destituit din postul de secretar al episcopiei, dar n-avem nici un răspuns în privința parohiei din Drăsliceni, de parcă toate plîngerile noastre sînt, pur și simplu, aruncate la lada cu gunoi. Nici de la Ministerul Culturii și Cultelor nu avem nici un răspuns. Ce se întîmplă, Doamne, în țara aceasta? Cînd încă Vitalie Roșca se mai afla în postul de secretar al eparhiei, chiar l-am întrebat unde sînt plîngerile noastre și el ne-a spus că se duce la WC cu ele. I-am zis că nu-i frumos să dea un asemenea răspuns un preot, iar el, bătîndu-se cu palma la un loc moale, ne-a spus una și mai boacănă. Un credincios l-a rugat să-i facă o slujbă că i-a decedat un nepoțel, dar preotul Vitalie l-a refuzat prohodul, ba chiar a înjurat.
Scris este: nu poate un orb să călăuzească pe alt orb. Tot așa și un om incult nu poate să propovăduiască cultura, tot așa și un om fără frica de Dumnezeu nu poate propovădui Evanghelia. De la slujitori ca Vitalie Roșca credincioșii nu mai primesc nici o satisfacție sufletească, încetează să mai frecventeze biserica sau intră în alte secte.
Chiar oare în țara noastră să nu fie ac și de cojocul lui Vitalie Roșca? Că deja din cale afară își face mendrele. Chiar nicăieri să nu fie auzit glasul durerii noastre? Chiar să nu se găsească un preot bun și pentru noi?
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 114 (17984), 12 august 1992, pagina 1, coloanele —.
