(Prin telefon)
În ultimii doi ani și ceva la Tiraspol [n]u s-a simțit criză de surprize dintre cele mai deocheate. Și iată încă una: ziua de 17 martie, curent, fixată pentru pretențiosul referendum unional a început la 14 martie, cînd prin unitățile militare și pe la unele întreprinderi s-a declanșat votarea. Judecînd după agitația ilustrativă afișată din abundență prin oraș și care mai cheamă insistent și acum la referendum, putem conchide că referendumul încă n-a luat sfîrșit. Aceasta, firește, ar fi o altă surpriză.
De fapt, surprizele în Transnistria au început cu mult mai înainte de referendum. La 9 martie curent în satul Copanca (Slobozia), separatiștii au organizat detronarea Tricolorului de pe clădirea Sovietului sătesc și l-au nimicit, apoi a urmat un măcel inițiat tot de ei în urma căruia un moldovean a fost dus la spital în stare gravă, încheind această operație mîrșavă cu pîngărirea bustului lui Lenin.
În dimineața zilei de 16 martie surpriza s-a repetat la Tiraspol. În zorii acestei zile cineva a arborat pe clădirea teatrului dramatic Tricolorul. Pe la orele 11.00 aici a apărut un camion militar fără numere, încărcat cu persoane militaro-civile bine echipate, de luptă. Dar fiindcă nimeni n-a opus rezistență, persoanele sosite au dat jos Tricolorul, l-au rupt în bucăți și și-au șters demonstrativ cizmele cu el.
După aceste și alte procedee asemănătoare vă puteți închipui, stimați cititori, cu cîtă «dragoste» s-au dus oamenii la referendum. În ziua de 17 martie am trecut pe la mai mult de jumătate din sectoarele electorale din Tiraspol. Era muzică, erau și comisiile la locul lor, nu prea am văzut alegători, De fapt în această zi de referendum în genere în oraș era puțină lume. Mi s-a părut că și transportul circulă mai rar, dar și acela nu era bine încărcat. Oamenii mergeau pe jos cu capul în pămînt ca după sicriu, triști și amărîți. În schimb serviciul de presă al așa-zisului soviet suprem din Transnistria comunica regulat că la ora dată au votat 35 la sută, 60, apoi și 85 de procente din numărul alegătorilor. O fi, căci în Transnistria totdeauna sînt cunoscute din timp rezultatele — cît trebuie atît se face.
În ziua de 16 martie m-am întîlnit în oraș cu cîțiva lucrători de la asociația de țesături din bumbac. Era o sîmbătă obișnuită ca și multe altele, dar fiindcă aici lucrează mai mulți tineri de prin satele republicii, care ar fi putut să plece la țară să-și vadă părinții sau rudele, administrația întreprinderii a declarat-o sîmbătă excepțională cu plată dublă și un cadou — două complete de albituri cu prețul vechi de 25 ruble și nu cu cel nou de 85 ruble.
Cine știe la cîte întreprinderi din oraș a fost aplicată această momeală la referendum.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. —, 19 martie 1991, pagina 2, coloanele —.
