PPresa 90-92Arhivă de presăÎnapoi la 19 martie 1991
Caută în arhivă⌘K
Moldova SuveranăNr. — · Pagina 1 · Coloanele —

Semnalează o problemă

Despre: „Copanca: un sat pierdut?”

Ce vrei să faci?

Copanca: un sat pierdut?

De Gheorghe LupușorSecțiune Cu de-a sila nici odată...
Textul articolului

Copanca e un sat din raionul Slobozia. E situat nu în stînga, ci în dreapta Nistrului, în Basarabia. E populat de moldoveni, dar și de ruși. Duminică însă și unii, și alții au ieșit la referendum. Să voteze pentru menținerea imperiului. Și au votat. Au votat, fiindcă în acest sat, situat nu departe de Tighina și Tiraspol, predomină ideologia separatistă a lui Pologov Gh. și Smirnov I., iar unul din ziarele populare aici e «Dnestrovskaia pravda».

În acest sat nu fîlfîie Tricolorul — drapelul de stat al Republicii Moldova, — ci steagul roșu. Cîteva zile în urmă Tricolorul a fost dat jos de pe clădirea Sovietului sătesc și rupt în bucăți. Răufăcătorii au fost reținuți, și, probabil, își vor lua pedeapsa. Dar nu asta-i principalul, și nu asta-i tragedia. Cel mai trist e că oamenii acestui sat sînt duși cu bombonica de către separatiști. Le-au sucit mințile aproape tuturor: și moldovenilor, și rușilor. Iar cei cîțiva oameni care își păstrează demnitatea națională sînt amenințați și huiduiți de către agenții separatiștilor.

Am stat de vorbă cu Mihai Vasileanu, profesor de limbă și literatură moldovenească, unul din puținii patrioți moldoveni din Copanca. Cu vreo cîteva zile înainte de referendum el a fost «vizitat» de vreo șapte handrălăi care l-au prevenit că dacă se va pronunța împotriva referendumului și se va ocupa cu politica va păți-o rău de tot. Secretarul organizației de partid, care în ajun de 17 martie luase cuvîntul în cadrul programului informativ «Mesager» al televiziunii naționale, în apărarea ideii naționale, e numit de separatiști «fascist». Duminică, venind la sectorul electoral de la Copanca împreună cu un maior de poliție de la Ministerul de interne al republicii și cu un teleoperator ce urma să filmeze cite ceva pentru campania americană de televiziune S.B.N., am fost și noi numiți în fel și chip. Telejurnalistul n-a putut face nici un cadru în sala de votare. L-au înconjurat și l-au dat afară. A imprimat pe peliculă doar imaginea unui panou scris în grafie latină și bustul lui Lenin — ambele murdărite cu glod și vopsea pînă la nerecunoaștere.

Timp de aproape două ore toți trei ne-am aflat sub atacul verbal al «străjerilor» smirnoviști, majoritatea cărora aveau ochii tulburi de alcool. Acești oameni rătăciți pe cărări imperiale nu cruță pe nimeni: nici pe Ion Druță, nici pe Mircea Snegur, nici pe Mircea Druc, nici Parlamentul republicii, nici pe adepții Frontului popular. Și nimeni nu-i poate convinge de contrariul, căci nici un contraargument nu ascultă. Nimeni, fiindcă îi au de oaspeți frecvenți numai pe separatiștii de la Tighina și Tiraspol. De la Chișinău nu vine nimeni. Și e păcat.

Să fie oare Copanca, acest sat cu mulți «tîrgoveți» de fructe, o localitate basarabeană pierdută? (De altfel ca și Chițcani). Cred că totuși ar putea fi salvat. Și unul, și altul.

Făcînd cale întoarsă de la Copanca, am trecut prin Tighina, acest străvechi oraș moldovenesc, rusificat acum pînă la refuz. La unul din sectoarele electorale, pe clădirea căruia fîlfîia drapelul flotei maritime turcești și cel de culoarea sîngelui, cu secera și ciocanul imprimat pe pînza lui, am fost de asemenea întîmpinați în furci. Cînd telejurnalistul despre care vorbeam și-a pus în funcțiune camera de luat vederi, femeile din comisia electorală de sector au început să-și ascundă hîrtiile ce le aveau în față și să acopere obiectivul cu mîinile. De ce oare? Camera de luat vederi a lucrat doar un singur minut. Am fost izgoniți după ce «străjerii» pologoviștii au aflat că nu avem permisiune pentru filmare de la Sovietul orășenesc. Și aici, nici unul din «paznici» nu era treaz.

Am discutat cu două femei, care ieșeau din sala de votare după ce «și-au făcut datoria». Le-am întrebat pentru ce au votat. Mi-au spus că n-au citit ce scrie în buletin, dar li s-a spus că dacă vor să fie pace în țară și nu război civil — să șteargă cuvnîtul «NET» și să lase «DA».

Telejurnalistul a mai vrut să filmeze în fața sectorului electoral un panou, ce înfățișa un drapel roșu atîrnat de vîrful baionetei, dar n-a reușit. A trebuit s-o luăm din loc. Și mult timp după aceasta am fost urmăriți de două automobile de culoare roșie.

Sursă: Moldova Suverană, Nr. —, 19 martie 1991, pagina 1, coloanele —.

Trimite corectura

0 modificări la „Copanca: un sat pierdut?”. Un redactor le verifică înainte să apară pe site.

Îți scriem după ce e verificată.

Acest articol · p.1