NU M-AM GÎNDIT niciodată, poposind înainte vreme în orășelul Criuleni, tihnit și curățel, să-l găsesc în halul pe care l-am apucat zilele acestea. În centrul lui aglomerație, zarvă, fețe încordate, voci alarmate. Mai cu seamă, în regiunea secției raionale de poliție. Aidoma unui furnicar, în jurul ei mișună oameni în epoleți, în haine paraglonte și mulți civili. Orișicare furnicar în agitare înseamnă furtună, uragan. Să nu de-a Domnul să se împlinească vechea prezicere de data aceasta. Da, nu-mi venea să cred și totuși tihnitul orășel Criuleni arăta ca o localitate în zona imediatei apropieri a unui eventual... Ptiu, pușchea pe limbă, cui îl dorește. Dă-le, Doamne, mintea cea de pe urmă!
Spitalul raional se află nițel mai jos de strada centrală a orășelului și se pare că aici e mai multă liniște. Deși numai ei, medicii, știu ce se află dincolo de impresiile aparente a celora de dau pe aici. Bunăoară, medicul șef al acestei instituții medicale Nicolae Agapiev ultimele nopți nu închisese un ochi. Obosit cum era, s-a oferit să ne mărturisească unele amănunte. Astfel, am aflat că în spitalul central raional din Criuleni n-a mai rămas nici una dintre persoanele care fuseseră rănite de gloanțele bandiților din partea stîngă a Nistrului. În ajun, adică duminică, pînă la orele 21.00 toți fuseseră transportați la Spitalul clinic republican și la cel al urgenței din capitală. Ultimul rănit a fost adus aici cam pe la orele 20.00, duminică seara. Îi zice Nicolae Moșneaga, locuitor al satului Corjova. Adică, separatiștii au continuat să-și facă mendrele și după declarația Guvernului republicii, prin intermediul căreia li se propunea să înceteze vărsarea de sînge și să depună armele.
De tot în decursul zilelor de sîmbătă și duminică la spitalul din Criuleni fuseseră internați 18 răniți lucrători ai poliției și, ce-i mai tragic, oameni pașnici. De asemenea, au beneficiat de ajutorul profesional al medicilor de aici și 2 gardiști.
La spital au fost concentrate forțe, mijloace suplimentare pentru a li se acorda ajutor medical imediat tuturor celor care au nevoie de el. Au fost create două brigăzi ale urgenței, alcătuite din medici de la spitalul clinic republican. Încoace au fost trimiși cei mai calificați specialiști ai Ministerulii Sănătății al republicii. Nu duc lipsă nici de utilaje, aparte moderne.
UNA din primele localități dinspre Criuleni spre Chișinău e Slobozia-Dușcă. Doar Nistrul o desparte de satul Coșnița, raionul Dubăsari. De pe malul celălalt nu contenește fluxul de refugiați. Oamenii leapădă tot ce au agonisit poate viața întreagă și fug ca să se salveze. Astfel, am surprins familia Mamulat, care numai ce trecuse Nistrul Soția cu trei copii venea pe partea dreaptă cu gîndul să-și adăpostească odraslele la părinți. Bărbatul îi rămăsese acasă, la Coșnița, să păzească gospodăria cît a mai putea. Dumneaei îmi vorbi că în sat a rămas mai puțin de jumătate din numărul populației. Mai mult bărbați. Familia lor a răbdat cît a răbdat, însă după coșmarul din noaptea trecută, cînd n-au putut adormi din pricina exploziilor rachetelor lansate de bandiții separatiști peste copiii dormind, s-au decis să părăsească casa. Scumpă ți-i și averea, dar mai drag e copilul.
PODUL de la Badul lui Vodă se află în stăpînirea deplină a organelor legale de menținere a ordinei publice din republica noastră. Deși a fost deteriorat, circulația rutieră peste el, poate cu o intensitate mai mică, totuși continuă în virtutea împrejurărilor că aceasta e unica cale pe care te poți deplasa de pe un mal pe altul.
În genere, ai niște senzații teribile cînd privești în lungul podului. Lume pașnică cu fețele îngîndurate, polițiști îngrămădiți în dosul panourilor de beton armat, ambrazura părăsită în grabă de gardiștii transnistreni, bucăți de beton smulse de explozie din corpul podului. Totul se amestecă la un loc: și viață, și groază, și frică pentru ziua de mîine.
Maiorul de poliție Boris Cojuhari se afla cu subdiviziunea sa la postul de pe pod de vreo două ore. În acest răstimp nu se înregistrase la fața locului nici un caz de excepție, nici un schimb de focuri. Se lăsase liniștea. Dar cum să numești ambianța dată drept atmosferă de calm, de liniște, dacă pînă la urechile noastre răzbăteau rafale de automate, bubuituri înfundate ce veneau dinspre păduricea situată cam la o vrîstă mai sus pe malul Nistrului. Un detașament al poliției de menire specială a Ministerului de Interne al Republicii Moldova le dădea riposta cuvenită bandelor înarmate de separatiști. Erau însemne ale războiului. Dar ce va fi mîine?
Sursă: Viața Satului, Nr. 12 (4729), 18 martie 1992, pagina 1, coloanele —.
