N-AVEM viață la noi acasă. Demult n-avem. Dar îndeosebi ultimele zile, cînd nu la figurat, ci în cel mai adevărat și deplin sens al cuvîntului sîntem uciși, caliciți, jefuiți și alungați. Cu zecile și sutele.
Să mai revenim o dată la cronica uciderii și batjocoririi neamului. Să ținem bine minte istoria acestor zile, cînd declanșarea războiului civil nu mai e o nălucă, ci o realitate crudă și hidoasă.
În noaptea de 13 spre 14 martie în satul Coșnița din raionul Dubăsari e atăcată o mașină a comisariatului raional de poliție. E ucis polițistul Nicolae Sotnicenco, alți doi colaboratori ai comisariatului sînt răniți. Spre dimineață două blindate cu gardiști deschid foc asupra Coșniței.
La 14 martie la orele 22.00 gardiștii și cazacii întreprind un act de diversie: e aruncat în aer, lîngă orașul Dubăsari, podul de peste Nistru pe ruta Chișinău—Volgograd. Tot în acea zi poliția distruge șapte unități de tehnică militară; în lupte trupele Ministerului de Interne al Republicii Moldova pierd un colaborator, alți opt sînt răniți.
Seara la orele 20.45 o gloată de circa 600 de persoane, în frunte cu Galina Andreeva, printre care erau infiltrați cazaci și gardiști, atacă o unitate militară din componența armatei a 14-cea, subordonată Comunității Statelor Independente. Au fost sustrase 1,321 pistoale automate, 1,5 milioane de cartușe, 255 de pistoale, 1.300 grenade, 15 aruncătoare de grenade, 30 de rachete tipul «Pămînt-Aer».
Noaptea, la orele 00.30, în satul Coșnița au loc lupte între gardiști și polițiști, sînt utilizate rachete «Antigrindină», grenade și aruncătoare de mine.
Tot la 14 martie lîngă satul Roghi gardiștii și cazacii atacă un grup de polițiști din 15 persoane trimiși în recunoaștere pe magistrala auto Tiraspol—Rîbnița. Deși separatiștii și mercenarii erau înarmați pînă în dinți și aveau poziții bune de luptă, în cele din urmă ei au fost nevoiți să se retragă sub presiunea polițiștilor spre Dubăsari, pierzînd doi gardiști și trei cazaci. În această încăierare a avut de suferit și un autobuz cu pasageri atacat și accidentat de bandiții separatiști. Ca rezultat a fost ucisă o tînără, sînt răniți.
La 15 martie generalul-maior Netcaciov, comandantul armatei a 14-ea, enunță un ultimatum, avertizîndu-i pe cei vinovați de atacul asupra unității militare și sustragerea armamentului și muniției că dacă acestea nu vor fi întoarse de bună voie, apoi vor fi întreprinse măsuri de rigoare.
În dimineața zilei de 16 martie conducerea pretinsei republicii nistrene declară stare de urgență în toată partea stîngă a Nistrului.
La 17 martie la orele 4.00 dimineața a fost atacată garnizoana din satul Cocieri, sînt victime. Peste trei ore un detașament de 600 de separatiști înarmați, însoțiți de 12 unități blindate, a deschis un foc intens asupra satului Coșnița.
În lungul Nistrului de pe teritoriul raioanelor Dubăsari și Grigoriopol în ziua de ieri malul drept al rîului a fost supus unui tir intens de lunetiști, mitraliori, au fost lansate rachete «Antigrindină». De asemenea sînt victime.
Sursă: Viața Satului, Nr. 12 (4729), 18 martie 1992, pagina 1, coloanele —.
