Trecînd peste toată vorbăraia de la Conferința pentru problemele economice de la Munchen, fostele republici sovietice au ținut să se consulte cu Bill Clinton și Ross Perot în privința vulnerabilității administrației Bush la acuzațiile precum, că ar fi încuviințat cu ușurință orice acțiune militară rusească. Acum cînd generalii din Moscova pretind că ar proteja minoritatea rusească în Moldova, Țările Baltice, și în alte republici, ei de fapt pun la cale un nou complot pentru restaurarea imperiului.
Apelînd la ajutorul oponenților președintelui Bush, ar putea să-l deranjeze și chiar să dăuneze. Dar în Estonia frica față de ruși este atît de mare, încît nu e loc pentru o altă alternativă. Trupele terestre rusești avînd în dotație tehnică grea și staționate în continuare în Estonia, au primit indicații secrete la sfîrșitul lunii iunie să «recurgă la focuri de armă» dacă «populația locală», adică estonienii, vor călca pe teritoriul oricărei dintre zecile de baze și unități militare ex-sovietice. S-ar fi putut veni la Munchen cu un apel pentru acordarea unui ajutor, însă nu se poate conta pe așa ceva din partea celor 7 puteri economice. Indiferent de faptul că un apel se face către europeni la Helsinki, și conducătorul statului estonian și conducătorii fostelor republici sovietice își dau bine seama că cea mai mare șansă le-o poate oferi, totuși America. Ei vor să cointereseze electoratul de aici care nu este indiferent față de ceea ce să întîmplă la baștina lor istorică.
Administrația Bush nu a elaborat deocamdată o tactică vis-a-vis de noua expansiune a naționalismului rus alimentat de visul de refacere a imperiului. Mica Moldovă a devenit acum o scenă de luptă între armata 14-a a Rusiei și forțele republicii Moldova catastrofal de puține la număr.
Dacă Moldova «independentă» acceptă, sub presiunea forței, de a se acorda autonomie minorității ruse, ceea ce ar corespunde dorinței generalilor și ultracomuniștilor de la Moscova, fapt care se află deja în discuție, cum vor acționa Statele Unite în situația dată? Ele vor accepta, «dacă soluționarea va fi pașnică», după cum s-a exprimat unul din membrii administrației Bush.
Dar ceea ce înspăimîntă Țările Baltice și alte republici privind minoritățile rusești, este faptul că exemplul Moldovei ar putea să creeze un precedent pentru multe alte regiuni din afara Rusiei. Dacă acest mod de rezolvare a problemei nu va fi respins de Washington, Rusia va folosi orice forță.
Noua administrație rusă a elaborat o hartă în care sînt trecute teritoriile ce conțin minorități ruse cărora le trebuie acordată autonomie. Aceasta va prezenta o problemă serioasă, cu care cred că nici un președinte american nu ar fi dispus să se confrunte.
Este o perspectivă înfricoșătoare, de care a vorbit și Ministrul afacerilor externe al Rusiei, Andrei Kozirev, un democrat neexpansionist apropiat lui Elțin, avertizînd pe data de 25 iunie că desemnarea acestor zone pentru satisfacerea intereselor minorităților ruse, este foarte aproape de ceea ce a făcut Germania nazistă. Interesul lui Adolf Hitler pentru Sudetenland a fost bazată pe minoritatea germană care trăia acolo. Kozirev a pledat împotriva transformării Rusiei într-un fel de «Munchen al anului 1938» și a calificat-o drept o cale ce duce spre catastrofă. Statele Unite, însă, deocamdată, nu au dat nici o apreciere.
Deși elaborarea unei tactici valabile pentru toate situațiile de conflict existente în fosta Uniune Sovietică nu este simplă, administrația Bush n-ar trebui să repete greșelile pe care le-a făcut în ultimile luni de aflare la putere a lui Gorbaciov. Atunci Casa Albă a permis președintelui Gorbaciov să folosească forța în Țările Baltice, Georgia și alte regiuni, considerînd că numai astfel s-ar fi menținut el la putere.
S-a întîmplat, însă, chiar contrariul. Atunci cînd Statele Unite au denunțat într-o formă mai puțin drastică decizia lui Gorbaciov de a trimite beretele negre în Lituania în iarna anului 1991 pentru a comite omoruri, ultracomuniștii au crezut că Bush v-a accepta totul și au început să se pregătească pentru puciul din august.
Paralela cu Elțin este foarte îngrijorătoare. Rațiunile care-l fac pe Bush să evite influiența sa asupra lui Elțin în problema Moldovei de a-și retrage trupele ruse de acolo și din Țările Baltice sînt de natură ca Elțin că se descurce de unul singur cu ultracomuniștii care nu doresc aceasta.
Casa Albă nu vrea să limiteze posibilitățile lui Elțin. Elțin însă dacă dorește să înfrîngă forța ultracomuniștilor și militariștilor, are nevoie de o presiune din partea opiniei publice americane. Această presiune ar putea să demonstreze cu cine ține Washingtonul în problemele retragerii trupelor rusești și încetarea presiunilor asupra fostelor republici unionale.
«Tolerarea agresiunii militare ar însemna să grăbești căderea lui Elțin», a spus un critic al administrației. Căderea lui Elțin ar putea să însemne o succesiune tip Hitler. Aceasta a încercat să spună Kozirev poporului american.
Sursă: Țara, Nr. 31 (101), 28 iulie 1992, pagina 8, coloanele —.
