Nu spun de bună dimineață,
de bună zi, de bună seară.
Mi-e frig la oase-n plină vară.
Durerea inima-mi îngheață.
Dușmana grindină cu gloanțe
în norii urii adunate
satanică a fost să bată
în grîul tinerei speranțe.
La cap de pod lîngă Tighina
feciorii neamului în floare
zdrobiți au fost fără cruțare,
făcuți toți una cu țărîna.
O moarte cruntă, inumană,
dezlănțuită mișelește
de cei ce n-au avut, firește,
vreodată Dumnezeu și mamă.
Decît o stea vopsită-n sînge
pe fruntea lor adînc deșartă
și cizmele de mers pe hartă,
spre-a cuceri și a ne-nvinge.
Nu spun de bună dimineață,
de bună zi, de bună seară,
Mi-e frig la oase-n plină vară
Durerea inima-mi îngheață.
Și n-am cuvinte de vorbire,
Mi-i lacrimă în ochi cuvîntul
Și mut, în mine jurămîntul
Mă-nalță drept întru jertfire.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 90 (17960), 30 iunie 1992, pagina 1, coloanele —.
