Noi, soțiile polițiștilor arestați, asemenea tuturor femeilor de bună credință din Transnistria, care luptă pentru o Moldovă indivizibilă și independentă, pentru tricolor și grafia latină, ne adresăm cu mare durere în suflet să ne ascultați și să ne apărați. Din primele zile ale agresiunii deschise a separatiștilor sîntem refugiate și pribegim pe toate drumurile Moldovei din dreapta Nistrului.
Am avut casă, am avut masă, familii, iar acum am rămas fără nimic. Soții ne sînt chinuiți în închisorile separatiștilor, cei liberi luptă alături de poliția neînfricată, dar dezarmată.
În acest moment oportun cerem să fie interzise, prin decizia Parlamentului, orice miting, manifestări în perioada de război în republică. Cerem a urgenta eliberarea polițiștilor nevinovați, care sînt chinuiți în temnițele din Tiraspol. Apelăm către parlamentarii din toate fracțiunile: să se unească în jurul Președintelui Republicii Moldova și să-și depună toate eforturile pentru instaurarea păcii în zona din stînga Nistrului.
O altă problemă mai arzătoare acum nu există. Dorim întoarcerea oamenilor la baștină.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. —, 28 martie 1992, pagina 1, coloanele —.
