Conflictul militar din raioanele din stînga Nistrului au rădăcini adînci și la soluționarea lor, bineînțeles, ar trebui să-și dea concursul toate forțele politice de la noi, toți factorii subiectivi. Adică este necesară răspîndirea adevărului despre cele ce se petrec în Moldova.
În realitate însă ce avem? De rînd cu războiul «fierbinte» impus de forțele proimperiale și procomuniste, astăzi suferim în urma pierderii războiului informațional, dus de aceleași forțe. Scopul acestui război dus împotriva Moldovei este justificarea activității separatiștilor care își declară deschis intențiile de restabilire a imperiului în granițele fostei U.R.S.S. și regimului totalitarist-comunist.
Este cunoscut și confirmat documental și faptul că activitatea separatistă a fost inițiată și coordonată de Moscova. În cazul Moldovei, de exemplu, — de către A. I. Lukianov, fostul președinte al Sovietului Suprem al U.R.S.S. Atunci acest lucru se făcea pe ascuns, astăzi, însă, despre el se vorbește deschis, iar o parte din mass-media se străduie să-l îndreptățească, falsificînd adevărul. Anume denaturările, falsificările și constituie unul din scopurile principale ale războiului informațional impus nouă astăzi. Cu mare regret, constatăm, că nu am fost pregătiți pentru a-l respinge. Am suferit anumite înfrîngeri, dar nu numai din cauza că posibilitățile noastre materiale erau la început limitate, dar și din cauza, că posibilitățile existente au fost și mai continuă să fie neefectiv folosite. Acest lucru se datorește, în primul rînd, faptului că structurile statale respective nu au concentrat forțele și mijloacele existente într-un singur centru pentru a le dirija și coordona activitatea.
De necesitatea acestei centralizări încă odată m-am convins în procesul pregătirii grupului de reprezentanți ai partidelor și formațiunilor social-politice pentru o deplasare în Republicile Belarusi și Ucraina cu scopul răspîndirii adevărului despre conflictul din raioanele de est ale Moldovei.
Deci, am avut o misiune de talia diplomației populare, care, am impresia, poate fi un instrument eficient în opera respingerii războiului informațional impus nouă. La actele diplomației populare ar putea participa mult mai activ partidele politice de la noi, care acum nu folosesc nici pe departe toate posibilitățile lor în această direcție. Este greu de înțeles și refuzul unor partide (cred că nu face să le numesc) de a participa la misiunea întreprinsă de noi.
Din inițiativa Partidului Democrat din Moldova, a Societății Culturale «Transnistria» și a Asociației Femeilor din Moldova au fost organizate grupuri speciale și trimise la Mensk, Kiev, Moscova și alte orașe cu scopul de a răspîndi adevărul despre evenimentele din raioanele de est ale Moldovei. Se înțelege că ne-am apucat de acest ucru cu o oarecare întîrziere. În componența grupului de la Mensk, de rînd cu subsemnatul, au intrat Nicolae Pogolșa, candidat în filozofie, docent, Tamara Stepanova, Aliona Burlădeanu, Eujenia Munteanu — corespondentul agenției «Moldova-pres», care reprezentau: Partidul Democrat din Moldova, Partidul Ecologist, Societatea Culturală «Transnistria», Liga femeilor, Comitetul republican pentru refugiați și Uniunea studenților din Transnistria.
Grupul nostru a reușit să realizeze următoarele: a) a ținut o conferință de presă oglindită în ziarele «Narodnaia gazeta», organul Sovietului Suprem al Republicii Belarusi, și «Beloruskaia niva»; b) a organizat o emisiune televizată în formă de «masă rotundă»; c) a avut o întîlnire-discuție cu conducerea Asociației ecologiștilor profesioniști din Belarusi; d) a avut o întîlnire-discuție cu Societatea culturală a moldovenilor din Republica Belarusi (președintele acestei societăți, colonelul-pensionar, dl Ignat Evdochim, ne-a rugat să informăm regulat și la timp societatea despre evoluția evenimentelor din Moldova. Ne-am convins, că compatrioții noștri, care locuiesc în Belarusi, s-au încadrat activ în răspîndirea adevărului despre lupta pentru integritatea Moldovei.
E locul să menționăm că dacă dorim ca Republica Belarusi să-și îndeplinească eficient rolul de mediator în conflictul din Moldova, trebuie să intensificăm lucrul de informare a opiniei publice din această republică. Deoarece rezultatele războiului informațional se simt acolo clar. Conducerea Republicii Belarusi este supusă unei presiuni din partea diferitelor organizații social-politice locale, mai ales din partea Dumei Soborului Slavean (Belaia Rusi), care susține deschis separatiștii din Moldova. În zilele aflării noastre la Mensk ziarul local «Respublica» a publicat o scrisoare deschisă către Stanislav Șușkevici, semnată de doctorul în filozofie, profesorul V. Akulov, în care tovarășul profesor îl învață pe conducătorul Republicii Belarusi cum să apere interesele separatiștilor. Presa Republicii Belarusi, de regulă, se străduie să ocupe o poziție neutră față de evenimentele din Moldova. Însă nu întotdeauna reușește. De exemplu, ziarul «Vecernii Mensk» a publicat textul integral al interviului comandantului armatei a 14-a generalului Lebedi, fără nici un comentariu. E drept, că dl Stanislav Șușkevici n-a trecut cu vederea această diversiune și i-a dat aprecierea cuvenită.
În timpul unei discuții la televiziune am aflat că la Mensk au sosit emisari din Tiraspol, care intenționau să organizeze la televiziune o conferință de presă. La 10 iulie această conferință de presă a avut loc, dar la ea n-au participat nici televiziunea, nici radioul, nici majoritatea ziarelor. Au fost prezenți doar doi-trei corespondenți ai unor ziare puțin cunoscute și cîțiva activiști ai Soborului Slavean (Belaia Rusi) care au și fost organizatorii conferinței de presă. Grupul emisarilor consta din 8 persoane — 7 femei conduse de Alexandr Velicico, activist al O.S.T.K.-ului din Tiraspol. A. Velicico a declarat deschis că scopul principal al aflării lor în Republica Belarusi este să torpileze constituirea relațiilor de colaborare dintre Republica Belarusi și Republica Moldova. Emisarii din Tiraspol au repetat informația schimonosită, pe care în fiecare zi o emite mass-media separatiștilor și o mare parte din cea moscovită. Prezența noastră și întrebările enunțate i-au pus pe emisari și pe organizatorii conferinței de presă într-o situație de eșec total. Ei n-au mai îndrăznit să demonstreze materialele ilustrative, pe care le aveau cu prisosință și care denaturau fățiș realitatea.
Concluzii: a) în Republica Belarusi ne-am convins încă o dată că opinia publică atît din țările C.S.I., cît și cea mondială, este grav indusă în eroare de către mass-media moscovită și separatiști. Deci, fiecare om de bună credință, fiecare partid sau formațiune social-politică este obligată să contribuie în măsura posibilităților la răspîndirea adevărului despre lupta noastră pentru independență și integritate teritorială; b) activitatea forțelor diplomației populare trebuie să aibă un caracter sistematic. Deci, această activitate trebuie coordonată și dirijată la nivel de stat. În acest scop considerăm oportună organizarea unei întîlniri și discuții cu reprezentanții partidelor și formațiunilor social-politice de la noi în scopul respingerii războiului informațional.
Diplomația populară, care poate și trebuie să susțină eforturile forurilor statului nostru în opera întronării păcii în Republica Moldova, este abia la început de cale. Sîntem convinși, că ea, fiind susținută de forurile de decizie, va fi o completare esențială a acțiunilor diplomației clasice, un sprijin de nădejde al Legislativului și Executivului Moldovei.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 100 (17970), 18 iulie 1992, pagina 2, coloanele —.
