Nu am dori să fim în relații proaste cu Guvernul Moldovei. Pentru că nu îl alegem noi și nici dînsul nu își cere voie de la popor cam de cîte ori pe an să-și schimbe componența.
Numai capitaliștii ăștia își fac mendrele cum le trece prin cap. Își înlătură miniștrii cum și-ar schimba suplele și grațioasele franțuzoaice rochiile de gală. Numai că splendidele amazoane de pe malul Senei își scot rochiile în mod normal, de jos în sus, iar noi măturăm guvernul de la cap spre șale. Și cînd te uiți, toate-s pe dos. Ca la Ion Creangă. Toate merg cu capu-n jos.
Dacă luăm trei prim-miniștri pentru o țărișoară ce și-a declarat independența de trei ani încoace, nu-s chiar mulți.
Sîntem și noi de acord cu opiniile celor mari și tari că nu importă de ce naționalitate e cutare și cutare ministru, dar acesta ar trebui să fie, în primul rînd, un bun profesionist și să cunoască limba de stat. Mai mult nu i se cere și să șadă dumnealui în tron în vecii vecilor, că noi, poporul muncitor, îl vom venera și-i vom aduce laude, onorîndu-l ca pe un om cumsecade.
Nu știm în ce măsură proaspătul prim vice-prim-ministru Valentin Petrovici Kunev cunoaște limba de stat, dar că chiar din primele zile ale înscăunării sale s-a arătat a fi fidel internaționalismului proletar, ne-a parvenit vestea din gura unui șef de departament, care era rugat delicat de înaltul demnitar să uite formula burgheză «domnule» și să-i zică pur și simplu tovărășeste Valentin Petrovici. Nu-i o crimă. Pentru că și din gura parlamentarilor mai scapă cîte o adresare de felul Mircea Ivanovici, sau Alexandr Constantinovici. Și nimeni nu se supără.
Nici noi nu ne-am supără pe Valentin Petrovici Kunev că și-a însăilat o companie internațională pe acțiuni cu sediile la Tiraspol și Chișinău. Dacă președintele comitetului organizatoric, deputat al poporului R.M., președintele Consiliului Băncii comerciale pe acțiuni alias Valentin Petrovici Kunev, nu și-ar trăda părtașii. Chiar din primul alineat ai faimoasei chemări aflăm: «Din inițiativa deputaților poporului ai Republicii Moldova, întreprinzătorilor, industriașilor, agrarienilor, societăților de cultură slavă se înființează societatea pe acțiuni de model deschis Compania internațională «Slaveansky dom» (Casa slavă).
Toate bune și mai bune. Și companioni aleși pe sprînceană. Numai cît fac agrarienii lui Moțpan, pe care îi poți învinui de orice, numai slavi nu le poți zice, căci vin și dînșii de la coada sapei și de nu se vor români, basarabeni sînt[…] sigur. Cu industriașii e altă poveste. Aceștia sînt slavi pe un cap; începînd cu Bolșakov de la Tiraspol și terminînd cu Nikulin de la Chișinău. Și au de unde vărsa capitalul în SLAVEANSKY DOM.
Veți zice să nu fim și noi atît de ranchiunoși. De acord. În țările civilizate și dezvoltate peste măsură din punct de vedere economic nu se ia în considerație culoarea feței și apartenența națională. Se cere numai să ai chip moral cumsecade și să nu fii contaminat de SIDA. În rest, poți să te dai de-a berbeleacul, dar să aduci venit în haznaua țării și să nu fii certat cu legea.
La prima vedere programul companiei Kunev pare a fi nevinovat și chiar nobil, pentru că veniturile urmează să curgă gîrlă în scopul de ajutoare umanitare pentru slavii din Moldova. Dar să vedeți că toate acestea se fac la nivel neguvernamental și vor participa «întreprinderile de bază din Moldova, incluzînd Transnistria, Rusia, Ucraina, Bielarus, Bulgaria».
Tovarășul Kunev trece în lista țărilor slave și Transnistria, autoproclamata republică, care ne-a și servit prima blocadă economică cu gazul și curentul electric. Poate că acești companioni ai CASEI SLAVE au și început să verse veniturile, prădîndu-ne cu nerușinare, expediind banii, prin sucursalele băncilor slave, agonisiți cu trudă de țăranii noștri care habar n-au că în spatele lor agrarienii aleși în Parlament cu atîta entuziasm pentru un sîsîiac de porumb, și-au găsit o casă nouă și acum le va fi mai ușor să vîndă tot și toate, pentru că au în față un prim vice- prim-ministru întreprinzător.
Ex-prim-ministrului Mircea Druc i se tăiase aripile numai pentru niște fapte din auzite, din vorbe că ar fi făcut cîrdășie cu întreprinzătorii, dar nu s-a arătat nici un document.
În privința tovarășului Kunev avem un asemenea document. Poate că noi l-am comentat imparțial și subiectiv, iar pe alocuri nici nu avem dreptate. Așteptăm replica de rigoare ca să fim luminați. Și, Doamne ferește, de nu avem cumva dreptate, de n-am înțeles pînă la capăt întorsăturile de stil ale limbii ruse, ne cerem scuze anticipat de la Valentin Petrovici Kunev, președinte al Comitetului organizatoric ș.a.m.d.
De altfel, redacția revistei GLASUL NAȚIUNII nu are nici o părere preconcepută față de toate băncile din lume, dar rămîne fidelă celei elvețiene, care ne-a expediat de curînd o tonă de hîrtie.
Pentru reclama din acest număr ar putea să se îndure și Compania SLAVEANSKY DOM. Am înțeles că abia își crează o agenție de reclamă. Și noi, fiind printre primii care am luat-o în seamă, de ce n-am fi priviți cu ochii elvețienilor?
Sursă: Glasul, Nr. —, 24 iulie 1992, pagina 7, coloanele —.
