La ora actuală se formează un guvern de coaliție. Mă rog, lucrul acesta nu poate fi trecut cu vederea, deși mult mai grav e că Țara este scoasă la mezat, că intrăm iarăși în C.S.I., că vor fi introduse alte trupe rusești în stînga Nistrului, că îl demitem într-o noapte pe Ion Costaș, pe Anatol Plugaru, că uităm, în sfîrșit de sîngele fraților noștri vărsat și strigăm conciliere în timp ce sîntem împușcați și din față, și din spate, și din stînga, și din dreapta...
Aceasta i-a făcut pe cîțiva compatrioți de-ai noștri - Tudor Ciorap, Anatol Doncenco, Ion și Boris Sinic, Maria Bivol, Vladimir Bradu, Grigore Cibotaru, Alexei Deliu și Petru Poprițac să declare în ziua de 20 iulie curent, greva foamei, lîngă monumentul lui Ștefan cel Mare din Chișinău. Am întreținut zilele trecute un dialog cu unul dintre greviști - Anatol Doncenco, care ne-a relatat următoarele:
- În 1989, cînd a început renașterea națională, ne-am pus drept scop să dăm jos jugul comunist, să avem demnitate de popor și de neam, să ieșim din uniunea sovietică și să fim o Țară liberă cu mișcare în viitor de reunire cu România. Majoritatea comuniștilor de la conducere au înțeles dorința poporului și, trecînd în alte culori, pe valul renașterii naționale, au pătruns din nou în cercurile de conducere ale țării noastre. Dîndu-și seama că dacă vor promova în continuare aceeași politică proimperială comunistă poporul nu-i va susține, atunci ei au purces la viclenia comunistă, să pună în joc principiile democrației. Văzînd că o parte mare a maselor îi susține, ei au început să-și facă jocul lor neînțeles de oamenii simpli. În parlament se formează din foștii comuniști grupele agrarienilor, clubul SOVIETSKAIA MOLDOVA, REALITATEA etc., și demonstrîndu-și fiecare punctele lor de vedere, de altfel, comune, au format un bloc neocomunist-fascist, luînd decizii îndreptate împotriva poporului care i-a ales. Cu toate că a fost adoptată Declarația despre independența Moldovei, în care se spune că ea nu va intra în nici un bloc militar-politic, ei au purces la încălcarea legilor făcute de ei înșiși. Văzînd că poporul nu-i susține în mișcarea de trădare a țării, ei au purces la declanșarea unui război fratricid, bine chibzuit împerună cu foștii lor părtași de la Moscova. Au făcut în fel și chip să implice în acest război și populația pașnică, și forțele militare imperiale și rezultatele sînt pe față. Parlamentul, în frunte cu președintele Moldovei, au vrut să demonstreze că țara noastră nu-i în stare să-și mențină pozițiile de independență. De aici vedem că avem emisari veniți de la Moscova, care duc tratative tete-a-tete de a băga Moldova forțat iarăși în C.S.I., ori mai bine zis, în uniunea reînnoită a imperiului rus. Pornind de la acestea, în parlament purced la diferite jocuri politice, făcînd remanieri în guvern, schimbînd patrioții adevărați pe fariseii din nomenclatura neocomunistă. Fiind prinși de mînă, ei mai fac o schimbare bruscă, prin care se subliniază că numai pasul acesta va duce la pace. Pacea aceasta amăgitoare și absurdă e făcută prin vînzarea de țară, prin vînzarea demnității poporului, a independenței, avînd doar un singur scop - reinstaurarea din nou a dictaturii imperiale.
Deci ce avem la ziua de azi? Agrarienii ne propun noi miniștri, din care fac parte «binefăcătorii» poporului moldav. În felul acesta vor să ne prindă în capcană, adică pe propriul popor ducîndu-l din nou spre neocomunism și dictatură. Așadar, dacă poporul nu va înțelege acest joc politic, atunci vom pierde tot ce am obținut pînă acum. Vreau să mă adresez către toți cetățenii Moldovei ca să înțeleagă, că dacă nu vom fi uniți, vom pierde libertatea, independența și toate atributele noastre statale. Aș mai vrea să-i întreb pe cei de la conducere - pentru ce sînt distruse sate întregi, pentru ce au rămas atîtea copii orfani, mame fără copii, soții fără soți? Au căzut pentru ca nomenclaturiștii comuniști să-și facă mendrele în fel și chip?!
- Domnule Doncenco, am vrea să ne comunicați cine sînteți și cum ați ajuns totuși aici, să declarați grevă?
- Sînt electrician de serviciu la dispeceratul rețelei termice. Am fost voluntar pe front, în stînga Nistrului, de unde am fost apoi fugărit împreună cu alți băieți pentru faptul că le-am reproșat conducătorilor noștri că nu ne dau arme și muniții, că nu sînt capabili să organizeze activitatea respectivă pe poziții. Am fost și la Ministerul de interne și cel al securității, obținînd pînă la urmă un minimum de arme și muniții, însă după aceasta au început să ne dezbine în diferite grupări și patru băieți din grupul nostru au fost trimiși acasă. Ne-au spus că e vorba de conciliere și că pozițiile vor fi apărate numai de polițiști. După ce ne-am întors, am fost amenințați de mai multe ori chiar la domiciliu.
- De la cine veneau aceste amenințări?
- Din partea persoanelor cointeresate de a dezmembra trupele de poliție, armată și voluntari. Deci, trădare, trădare și iarăși trădare!
- Care ar fi scopul final al luptei Dvs.?
- A da de înțeles Parlamentului și Guvernului că poporul nu e o armă de joc, pe care o poți folosi după bunul plac. Noi cerem demisia Parlamentului, convocarea noilor alegeri pe baze democratice, cu participarea mai multor partide.
Sursă: Glasul, Nr. —, 24 iulie 1992, pagina 7, coloanele —.
