Agresiunea rusească în Moldova, stat suveran și membru al O.N.U., e o dovadă că un imperiu în convulsii mai poate pricinui mult rău popoarelor din fostele colonii. Acuma rușii își arată adevărata lor fire nesățioasă de cotropitori.
Dar nu numai despre asta e vorba. Pofta de bun străin zace pînă și în cele mai democrate personalități din Rusia. Se vede acest lucru și din felul cum împart ei avuția comună a destrămatului imperiu. Fostelor republici le revine puțin sau mai nimic. Dar e absolut clar că fiecare își are cota ei în această avuție. Numai că, cine-mparte parte-și face...
Moldova, desigur, își are partea ei din tezaurul de almazuri și aur de la Moscova. Moscova, însă știe să ia, dar nu știe să dea. Și deaceea s-a oferit să ne plătească cota din datoriile externe, iar noi ne-am prins ușor la tocmeală. Nu face să discutăm cine-i în pagubă. Nu-i secret nici faptul că cea mai roșie și mai numeroasă armată din lume cu cele mai multe tancuri și generali, a fost creată, ținută și înarmată cu cheltuiala tuturor fostelor republici. Prin urmare, Moldova are și ea cota de arme nucleare, avioane supersonice de război, nave rachetare, tancuri și altele. Noi nu pretindem la arme atomice, dar la celelalte sîntem obligați să pretindem, deoarece s-au făcut și pe spinarea acestui popor. Rușii nu ni le lasă, ci le cărăbănesc la ei fără nici o jenă. Dar învoiala a fost să le lase pe teritoriul nostru: tot armamentul, cu excepția celui strategic. Nu prea observăm noi că Elțin sau Șapoșnicov s-ar sinchisi din această cauză. Din contra generalii ruși împart armamentul ce ne revine bandelor de mercenari, venite pe acest pămînt să verse sîngele nevinovat al fiilor Moldovei.
Iar noi îi tolerăm, că n-avem altă ieșire. Cum zic unii, sîntem atît de «integrați», încît nu putem respira... Noi le ducem de mîncare pe mai nimic, iar ei ne jupoaie cu păcura, motorina și metalul...
Recent la Chișinău a mai avut loc un fel de împărțeală «echitabilă». La Conferința miniștrilor pentru transport al țărilor C.S.I. au fost dezbătute un șir de chestiuni de mare importanță pentru republicile independente, dat fiind că și transportul a fost comun. Pe lîngă faptul că-n procesul conferinței a fost creat un Consiliu de coordonare a transportului, menit să reglementeze relațiile interstatale în complexul pentru transport și drumuri al republicilor, s-a pus în discuție și problema divizării parcului de vagoane și conteinere ale M.C.C. al fostei Uniuni și alcătuirea pe baza lui a unui alt parc comun al țărilor-participante ale C.S.I. Am avut impresia că e vorba mai mult de schimbarea firmei și m-aș bucura să fie altfel. Totodată s-a ajuns la concluzia, că în traficul de pasageri și de mărfuri în comunicațiile dintre state tarifele trebuie să fie unice.
Tot în cadrul conferinței s-a constituit și Consiliul pentru transportul feroviar cu un comitet executiv propriu, s-a determinat structura lui, componența, cheltuielile pentru întreținere și ordinea finanțării.
Una părea clară: transporturile și drumurile, deși se află în stare grea ca și toate celelalte, trebuie să funcționeze. Dar cum se v-a întîmpla minunea, mai rămîne de văzut.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. —, 21 martie 1992, pagina 1, coloanele —.
