Întrebare: Zilele trecute, președinții Snegur și Elțin au semnat o convenție privind reglementarea pașnică a conflictului armat din Republica Moldova. Încheierea acestei convenții ridică numeroase semne de întrebare. De ce «În doi», cînd se începuse un proces de reglementare pașnică «în patru»? apoi, nu puține sînt comentariile în sensul că, în schimbul promisiunilor rusești de a tempera pe separatiști și de a menține Transnistria în componența Republicii Moldova, domnul Snegur a fost, de fapt, silit să promită integrarea deplină a Moldovei în C.S.I. și deci, reintrarea ei în imperiul pe care Rusia încearcă să-l refacă într-o formă deghizată.
Ne-ar interesa cum vedeți Dumneavoastră noua situație creată privind reglementarea conflictului din raioanele de est ale Republicii Moldova, oportunitatea continuării eforturilor diplomatice «în patru» și rolul viitor al României.
Răspuns: Aici trebuie distinse două chestiuni, una de principiu și una practică:
În principiu, orice cale de reglementare care s-ar alege, dacă duce la încetarea vărsărilor de sînge și la o soluție justă, conform principiilor general acceptate pe plan european, enunțate deja în declarațiile reuniunilor «celor patru», nu poate fi decît binevenită. În măsura în care convenția semnată de președinții Snegur și Elțin, răspunde acestui criteriu, ea este, prin urmare, de salutat.
În practică, rămîne de văzut dacă această convenție va fi, într-adevăr, urmată de pacea mult dorită în raioanele de est ale Republicii Moldova. Cele cîteva zile ce au trecut de la încheierea convenției, care a intrat în vigoare, potrivit prevederilor sale, în momentul semnării, nu ne fac prea optimiști, deocamdată. Încetarea focului, care trebuia să fie respectată din momentul intrării în vigoare a convenției, încă nu s-a produs. Forțele separatiste continuă să tragă asupra forțelor legale de ordine și asupra populației civile.
Întrebare: Putem considera că s-a pus capăt mecanismului politic de reglementare pașnică creat de reuniunile ministeriale ale «celor patru» și că, de fapt, s-a obținut înlăturarea României din procesul de reglementare, pe care o urmăreau separatiștii de la Tiraspol și, din cîte se pare, și Rusia și Ucraina?
Răspuns: Teoretic nu. Comisia mixtă a «celor patru» a continuat să funcționeze chiar și după semnarea convenției. Chiar în convenție se prevede, de altfel, în mod expres folosirea grupelor de observatori militari create în cadrul «celor patru». Cele două planuri de acțiune se completează reciproc, în teorie cel puțin. Trebuie văzut cum vor evolua lucrurile și cum se vor armoniza eforturile pe cele două planuri în mod efectiv.
În orice caz, în ceea ce privește guvernul nostru, el rămîne în continuare angajat în eforturile de reglementare pașnică a conflictului, atît în cadrul mecanismului «celor patru», cît și, la nevoie, în cadrul mecanismelor C.S.C.E., sau ale Consiliului de Securitate ale O.N.U.
Încheierea de către Rusia a convenției este de fapt o recunoaștere deschisă a ceea ce noi am spus de multă vreme, inclusiv la reuniunile miniștrilor de externe al celor patru țări, respectiv că anumite forțe politice din Rusia sînt în primul rînd răspunzătoare de situația creată în Transnistria și că ele se află în spatele separatiștilor. Fără sprijinul politic și financiar din Rusia și fără sprijinul militar al Armatei a 14-a, care le-a furnizat tancuri, arme, muniții și chiar personal militar, separatiștii nu ar fi refuzat atît de sistematic dialogul și nu ar fi adoptat această politică a faptului împlinit, urmărind separarea de Republica Moldova a unei părți a teritoriului ei.
Întrebare: Poate fi un «tîrg» acest gest al Rusiei de a recunoaște deschis că se află în realitate în spatele separatiștilor din Transnistria și de a promite Președintelui Snegur liniște în raioanele din Estul Republicii Moldova în schimbul legării Țării de C.S.I.?
Răspuns: Poate. Nu avem însă suficiente elemente pentru a face astfel de aprecieri ferme.
Este însă evident că o eventuală decizie de ratificare a aderării Republicii Moldova la C.S.I. comportă o responsabilitate istorică, avînd consecințe pe termen lung, care poate angaja mai multe generații. Nu fără temei, pînă acum, Republica Moldova a dovedit multă prudență în raporturile sale cu C.S.I. La Alma-Ata, într-un moment cînd obiectivele C.S.I. erau încă difuze, Republica Moldova și-a motivat prezența la acea reuniune prin interesele economice care o legau și continuă să o lege de fostele republici sovietice.
Între timp, lucrurile s-au mai conturat, și C.S.I. cunoaște o direcție de evoluție mult mai clară decît atunci. Inițial s-a spus că modelul C.S.I. era cel al Pieței Comune, deci un organism politico-economic. În realitate, pînă acum C.S.I. s-a ocupat mai mult de probleme de securitate și politico-militare. S-au creat «forțe de menținere a păcii» care să acționeze în interiorul C.S.I, este evident că în cadrul său predomină componența politică și militară. Simpla lectură a documentului privind «bazele juridice și organizatorice ale C.S.I., care a fost pus în discuția recentei întîlniri de la Moscova a șefilor de stat și de guvern din 6 iulie și care urmează să fie dezbătut la ședințele următoare, relevă intențiile urmărite prin crearea C.S.I. Se pare că C.S.I. tinde să devină un fel de «Tratat de la Varșovia» la scară mai redusă a noilor state independente apărute pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice.
În aceste condiții, ratificarea aderării la C.S.I. ar însemna pentru Republica Moldova cedarea benevolă a unora din atributele suveranității și independenței naționale în favoarea C.S.I., fiind una din Țările mici membre ale comunității, această cedare nu va fi însoțită de avantaje corespunzătoare. De asemenea, din punctul de vedere al apărării și securității naționale, aceasta va însemna dependența exclusivă de aranjamentele în cadrul C.S.I.
Cred că modelul Țărilor Baltice, care au ajuns și ele în componența U.R.S.S. tot ca o consecință a Pactului Molotov-Ribbentrop, rămîne, ca și pînă acum, cel mai potrivit pentru Republica Moldova, respectiv consolidarea independenței, retragerea într-un termen negociat a trupelor armatei ruse de pe teritoriul țării și integrarea în structurile europene.
În momentul de față, Republica Moldova poate fi comparată cu situația unei piese metalice între doi magneți. De o parte Rusia și C.S.I., iar de cealaltă parte Europa și structurile europene. Fără îndoială, presiunea pentru aderarea la C.S.I. este deosebit de puternică, ca și în cazul celorlalte republici foste sovietice, de altfel. Forța de rezistență față de aceste presiuni, remarcabilă pînă în momentul de față, poate fi mărită prin diversificarea relațiilor economice și prin atragerea investițiilor străine în Republica Moldova. Or, tocmai aici intervine rolul politic al conflictului din Estul Moldovei. Întreținerea acestui focar de încordare înseamnă a «îngheța» relațiile internaționale ale Republicii Moldova. Înseamnă a distrage atenția organelor de conducere ale statului de la o preocupare de construcție a identității internaționale a noului stat la o problemă de ordin intern, greu de soluționat, atît timp cît există o cale de intervenție permanentă din afară. În plus, un conflict intern, care poate oricînd degenera în confruntări armate, este întotdeauna un factor descurajant pentru investitorii străini.
Întrebare: Este încă posibil ca interesele economice de moment să prevaleze asupra tuturor inconvenientelor evidențiate de Dumneavoastră și să facă, totuși, atrăgătoare opțiunea pentru C.S.I.?
Răspuns: Greu de crezut. Poate chiar dimpotrivă. Normalizarea economiei și trecerea la economia de piață va fi îngreuiată de evoluțiile economice diferite și chiar ma[i] rămase în urmă din celelalte țări membre, îndeosebi di[n] Rusia. Este de așteptat ca atenția țărilor occidentale să se concentreze asupra comunită[ții] ca atare și asupra principalilor membri ai acesteia, ceea ce va avea consecințe negative privind acordarea de credite, de fonduri pentru asistență și alte facilități pentru Republica Moldova.
Pe de altă parte, să fie clar: Republica Moldova nu obține pe gratis resursele energetice sau produsele industriale și de consum de care are nevoie de la celelalte republici. Toate acestea se plătesc cu produsele industriale și agricole ale Republicii Moldova.
Întrebare: Ar putea România prelua și asigura cele necesare economiei Republicii Moldova, pentru cazul, să zicem ipotetic, că Republica Moldova ar renunța la anumite legături cu alte republici din C.S.I.?
Răspuns: Problema ar trebui examinată pentru a da un răspuns. Personal, cred că nu este posibil. În orice caz, nu cred că guvernul nostru nu ar face tot posibilul pentru a face față unei asemenea exigențe, dacă s-ar prezenta cu adevărat o asemenea situație.
Este un fapt că Republica Moldova este, prin istorie și vocație, un teritoriu european. Viitorul ei democratic și prosper nu poate fi altul, ca și al României de altfel, decît asocierea și, în perspectivă, integrarea în Comunitatea Europeană și în celelalte structuri europene.
Întrebare: Ce efecte ar avea intrarea deplină a Republicii Moldova în C.S.I. asupra relațiilor ei cu România?
Răspuns: Vor fi, fără îndoială, o serie de consecințe și pe planul relațiilor cu România. Trebuie să ne așteptăm, ca un prim efect, la scăderea considerabilă a șanselor realizării unui spațiu spiritual comun. Vor fi, probabil, sensibil îngreuiate legăturile economice directe, întrucît este de așteptat că vor avea prioritate raporturile din «Piața comună internă» a C.S.I., cu economia sa preponderent aguricolă, Republica Moldova va fi mult mai vulnerabilă la cerințele acestei piețe interne.
Întrebare: Ne putem aștepta să vedem la frontierele noastre cu Republica Moldova «grănicerii C.S.I.»?
Răspuns: Da, după toate probabilitățile. În esență, aderarea Republicii Moldova la C.S.I. nu numai că va îndepărta mult șansele înfăptuirii idealului național, dar ar putea afecta în mod direct independența sa abia cîștigată.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 108 (1778), 1 august 1992, pagina 1, coloanele —.
