E o vară fierbinte cum nu a mai fost vreodată. Dacă soarele își dăruie căldura obișnuită pentru acest anotimp, celălalt foc, ce incendiază aerul, face să ardă pămîntul, mistuie în flăcări edificii, case de locuit, uzine și fabrici — este focul războiului abătut asupra plaiului nostru, război, fariseic, declarat de apărare din partea celor care și-au creat republica nistreană fantomă, care război ei singuri l-au dezlănțuit, susținuți, sprijiniți și împinși în el de către ideologii Rusiei lui Elțin și Ruțkoi.
E un război sîngeros, cu purtări cumplite și groaznice în rîndul populației civile de la sate și orașe ale bandiților veniți aici din Rusia, elemente decăzute, cărora omenirii îi e rușine să le mai spună oameni. Ucideri, maltratări, schingiuiri satanice, copilițe violate și împușcate apoi, jafuri și dezmățuri, pe care numai imbecilul e în stare să le facă — iată genocidul pe care îl fac «bravii apărători» ai Transnistriei pe un pămînt ocupat de ei și pe care imperialiștii ruși vor să și-l facă al lor pentru totdeauna.
Focul în care se află orașul Tighina, populația de acolo, polițiștii Moldovei, încercuiți din toate părțile de unitățile de gardiști barbari, ofițeri ai armatei rusești care simpatizează cu separatiștii de la Tiraspol, răspîndind focul morții din toate armele posibile, este un tablou groaznic al războiului impus nouă, război de care ar trebui să fim cu toții zguduiți, la orice distanță sau depărtare ne-am afla, noi, cei care dormim la modul cel mai obișnuit și nepăsător.
Dacă puținele informații ce parvin de pe linia de foc nu sînt în stare să ne îngrijoreze, să ne răscolească sufletele și să ne pătrundă conștiința la simțire și treziri din indiferență și liniștire habarnică, atunci puținul arsenal de omenie și sentiment frățesc, cel de mîndrie și dragostea de neamul al cărui fecior ești ar trebui să lucreze în fiecare dintre noi, să ne mobilizeze și să ne unească în ceasul de grea cumpănă care s-a abătut asupra noastră a tuturor.
În Chișinău, în afară de Sediul Parlamentului, unde deputații fac unele eforturi de a adopta niște hotărîri comune spre ameliorarea situației de război și care, din cauza pestrițimii de interese și apartenențe la diferite grupuri și grupări, între care sînt mulți «tăcuți», ce așteaptă reîntoarcerea U.R.S.S.-ului în albiile sale de altă dată, nu reușesc să se unească într-un cuget comun, capitala în genere trăiește în calm și liniște, într-o indiferență totală față de cele ce se petrec la o apropiere de cîtiva zeci de kilometri de ea.
Șperțarii, țerfarii, speculanții, tineri și tinere plesnind de sănătate și bunăstare stau la tărăbuțele lor instalate de o parte și de alta a străzii principale și își propun «mărfurile» lor la prețuri fabuloase, mărfuri pe care ei nu le-au produs niciodată. Placate porno, gume de mestecat, cărți extrase din librării și vîndute la preț de speculă, fetișcane cu fustițele scurtate pînă la talie, indivizi apți de muncă cerșind fără nici o remușcare de conștiință bani la lume, turmentați și grupuri de cheflii cu o purtare orgolioasă de fii ai celor mari și tari și alte și alte elemente dubioase și provocatoare alcătuiesc tabloul actual, atît în viața orașului, cît și în centrul ei, în timp ce ceilalți tineri cad răpuși de gloanțele și tunurile separatiștilor, acolo la Tighina, la Cocieri și Coșnița, apărîndu-și pămîntul strămoșesc, pămînt care îi încălzește și îi hrănește pe toți cei ce huzuresc în voie, nepăsare și deplină libertate de stradă.
Desigur, nu mă gîndesc că e nevoie de panică, dar de o simțire pur omenească și de o înțelegere elementară a stării prin care trece Republica și apărătorii ei, de o firească îngrijorare produsă de evenimentele dramatice, și tragice ce răsună în tot spațiul Moldovei și dincolo de hotarele ei, ar trebui să persiste în toți cei ce se numesc oameni și cetățeni ai acestui plai.
De ce omul care muncește cu adevărat, indiferent la ce lucru se află, este cu mult mai receptiv, simțitor și îngrijorat de toate nevoile ce s-au abătut asupra Moldovei?!
În același rînd, mă uimește ieșirea unui sărmănuț de deputat, care bruschează ministrul apărării, al armatei naționale care se află în stadiul de formare, punîndu-i la îndoială capacitățile de comandant. Nu știu cîte steluțe lucrătoare are în capul său acel deputat, dar m-am convins, că mai departe de propriul său loc nu mai vede nimic!
Și de ce nu ar vedea și el ceea ce vedem cu toții zămislit și aranjat, intenționat și bine gîndit și aplicat de către cei ce se află dincolo de Nistru și dincolo de spatele lor, în Rusia?!
Puterea nu se face fără unire. Unirea vine din simțire și din cuget treaz, din sentimentul și credința față de neamul tău, din conștiința cauzei comune, că numai împreună apărînd Patria, vei reuși să-ți cîștigi independența și libertatea deplină, să fii stăpîn în Țara ta.
Puterea nu se face fără unire. Tinerii ce au căzut pe cîmpul de luptă de la capul de pod de la Tighina ne-au chemat la unire. Fapta lor trebuie să ne frigă la conștiință. Fapta lor nu trebuie trădată!
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 90 (17960), 30 iunie 1992, pagina 1, coloanele —.
