— Dle Ursu, a trecut o lună și jumătate de la introducerea cupoanelor, dar situația pare să fie tot atît de gravă: continuă plata cu întîrziere a salariilor, pensiilor, burselor... Care-i cauza?
— Aveți dreptate, situația continuă să fie grea, deși o anumită îmbunătățire s-a obținut: am lichidat restanțele mari, de cîte 3—4 luni, la plata salariilor, mai ales în gospodăriile agricole. În prezent tărăgănările constituie maximum 1—1,5 luni.
Această îmbunătățire, fie și neînsemnată, se datorează eforturilor proprii. Banca Centrală a Rusiei nu ne furnizează sumele trebuincioase. Ultimele 350 mln. ruble le-am primit în luna mai, iar aceasta, vă dați seama, este o picătură în mare.
Cîteva zile în urmă am introdus cupoane cu valoarea nominală 50 și aceasta va soluționa așa-zisa problemă a restului, cu care se confruntau deseori cumpărătorii în unitățile comerciale după introducerea cupoanelor de 200. Deși problema aceasta nu are o bază obiectivă: cupoanele constituie doar 20—25 la sută din suma totală a numerarului existent în republică. Adică 75 procente sînt ruble și problema restului nu ar fi trebuit să apară. În orice caz, acum sperăm că ea va fi rezolvată.
Totuși, problema plății la timp a salariilor, pensiilor, indemnizațiilor va rămîne acută în continuare. Băncile noastre trebuie să elibereze zilnic pentru aceste plăți 200 mln. ruble, dar eliberează 50—70, maximum 100 mln. Deci jumătate din cerințe nu le satisfacem...
— O declarație puțin consolatoare, ca să nu zicem altfel. Unde totuși sînt rublele, cupoanele?
— Pînă la introducerea cupoanelor spuneam că rublele iau calea în afara republicii. Multe unități economice în special comerciale, se achită în numerar. L-au luat în valiză, au plecat în Rusia, au cumpărat marfa, numerarul l-au lăsat acolo, aici au vîndut marfa, din nou au luat valiza cu numerar... Un exemplu elocvent ar fi petrolul adus de cooperative, întreprinderi mici, care se vinde prin oraș.
Ei bine, rubla circulă pe tot teritoriul C.S.I. Însă unde dispare cuponul care circulă numai în Moldova? Paradox? După cum se vede, nu-i vorba de acțiunile unor structuri mafiotice, ci pur și simplu cupoanele rămîn la populație, calculele ne sugerează că sumele se ridică la cîteva miliarde de ruble. Cauza? Dacă înainte pentru a trăi o săptămînă-două omul avea nevoie de o sută-două de ruble, apoi azi — de cîteva mii. Și umblă cu miile în buzunar...
Cu alte cuvinte, problema constă în a întoarce banii prin înviorarea comerțului, pe de o parte, iar pe de alta, prin instituirea unui sistem mai manevrabil al băncilor comerciale de cointeresare a oamenilor să depună banii, căci, sinceri să fim, cele 9, 12, maximum 15 procente plătite de către acestea nu stimulează cine știe ce. Ele nu reflectă nici procesele inflației, nici cele ale creșterii prețurilor. Apropo, am propus deja mărirea acestor procente.
— Aceasta ar fi ieșirea din impas?
— Da, deblocarea unităților comerciale ar accelera circulația banilor. De altfel, B.C.R. ne-a promis că pe la sfîrșitul lunii curente sau începutul lunii august ne va furniza vreo 700 mln. ruble. Considerăm că împreună cu noile cupoane de 50 și cu rezerva pe care o avem de cele de 200 vom reuși să ameliorăm întrucîtva situația. Dar vreau să repet că problema numerarului va continua să existe, cu atît mai mult cu cît va urma mărirea salariilor minime, a pensiilor, indemnizațiilor etc. și nu avem numerar pentru a le acoperi.
Aș mai adăuga aici un moment. Din aceleași cauze în unele foste republici unionale este introdusă valuta națională. Nu aș vrea să prezic timpul cînd vom proceda și noi, aceasta-i o decizie politică și-i de competența Parlamentului, dar vom face totul ca la momentul introducerii valutei naționale oamenii, organizațiile care păstrează mijloacele bănești în instituțiile bancare și de ele se folosește statul, să beneficieze de anumite privilegii față de cei care vor schimba rublele și cupoanele din buzunar pe lei.
— Să sperăm că cei care dispun de sumele corespunzătoare vor reacționa operativ la preîntîmpinarea dumneavoastră. Acum aș vrea să vă întreb ce se întîmplă în «zona rublei». Am aflat că de la 1 iulie B.C.R. stabilește noi relații cu statele din «zona rublei», că Rusiei, chipurile, nu-i mai convine să se ocupe cu filantropia. În ce constau aceste relații?
— E vorba de un nou sistem de decontare inițiat de B.C.R. De la 1 iulie ea a stabilit conturi de corespondență cu toate fostele republici. O singură noutate: lista lor a fost completată cu... Transnistria.
În ce constă noul sistem de plăți? La data de 1 iulie Moldova a cumpărat în Rusia mai multe mărfuri decît a livrat cu peste 4 mlrd. ruble. Adică pentru a ajunge la un sistem echilibrat de plăți trebuie să mai livrăm mărfuri în valoare de 4 mlrd. ruble (aici nu intră raioanele din estul republicii care, repet, pentru B.C.R. este al 16-lea stat). În această situație domnii de la B.C.R. insistă că de la 1 iulie să începem noile decontări de la zero: zero livrări are Moldova față de Rusia și invers. Iar mai departe livrările reciproce să se desfășoare echilibrat, în aceeași sumă.
Au trecut trei săptămîni din iulie și din nou livrările de mărfuri din Rusia față de Moldova depășesc livrările noastre către Rusia — cu cîteva sute de milioane. Iarăși impas de decontări...
— Informația despre stoparea livrărilor de combustibil din Rusia e la acest capitol?
— Da, Rusia e principalul furnizor de combustibil — petrol, gaz etc. — Și noi sîntem nevoiți să-l cumpărăm la prețurile pe care ni le impune, aproape de cele mondiale. Bineînțeles, tot așa trebuie să procedăm și noi cu mărfurile noastre, cu aceleași vinuri, carne, unt. Însă noi depindem întru totul de Rusia — nu avem de unde cumpăra combustibilul în altă parte, pe cînd Rusia are de unde le cumpăra mai ieftin. Și ne pune într-o situație catastrofală: cu prețurile reale nu vrea să cumpere de la noi, iar dacă le micșorăm — ne ruinează economia.
Ce ni s-a propus? Un credit tehnic, pe care, de altfel, l-au luat Kazahstanul, Estonia, Lituania. Adică Rusia ne-a deschis acolo un credit să zicem de 4 mlrd., noi i-am deschis aici aceeași sumă și efectuăm operațiunile de decontare fără limită pînă la aceste 4 mlrd. Cînd a ajuns cineva dintre noi la cifra dată ne oprim. Ni se livrează atîta cît livrăm. De aici încep altfel de relații interstatale.
Am acceptat propunerea, dar în primul articol al acordului am inclus că sîntem o republică unitară, independentă, cum ne recunoaște toată lumea. Însă aceasta nu le convine domnilor de la B.C.R.: ori scoateți articolul unu (problema Transnistriei), ori nu încheiem contractul, cer ei. Săptămîna trecută lucrătorii noștri s-au întors de la Moscova, am pus la curent conducerea republicii, doar nu mai este vorba de o soluție bancară, ci politică. Cred că în timpul apropiat va fi discutată la un alt nivel.
— Dle prim-viceguvernator, totul pare să fie obiectiv, legitim. Totuși am impresia că poate fi intuit șantajul, intenția și acțiunile întreprinse de a ne face docili. Mai ales cînd suprapunem măsurilor acestea obiective acțiunile de recunoaștere «bancară» a Transnistriei, alte manevre agresive pe teritoriul Moldovei...
— Cred că aveți dreptate. La fiecare întrunire B.C.R. declară că sîntem republici egale, că trebuie să ne coordonăm acțiunile în cadrul trecerii la economia de piață, își asumă obligația de a asigura cu numerar băncile naționale, pe cînd în realitate se comportă cu totul altfel și promisiunile rămîn vorbe goale. Înțelegem că au și ei probleme, dar nu le stă bine cînd vorbesc una și fac alta.
Cît privește noul sistem de plăți, apoi el e practicat în toată lumea, pur și simplu acțiunile trebuiau într-adevăr coordonate, să nu se taie brusc relațiile între beneficiarii din Moldova și furnizorii din Rusia.
Totodată aș spune că deși B.C.R. este principalul emitent în «zona rublei», noi, introducînd sistemul de cupoane, de acum avem o oarecare independență de Banca Rusiei, deoarece putem manevra cu oferta și cererea pieței în Moldova, eliberînd sau retrăgînd cupoanele. Dacă acum am avea sumele necesare de cupoane, i-am asigura pe toți cu salarii, indemnizații etc. și nu am avea nevoie de ajutorul B.C.R.
În încheiere vreau să amintesc că la data de 1 iulie suma datoriilor furnizorilor de mărfuri față de cumpărători constituia peste 37 mlrd. ruble. Deși situația de impas economic e caracteristică pentru întreaga «zonă a rublei», pentru Moldova suma aceasta este enormă. Dar problema sistemului de decontări, a lichidării datoriilor acestea nu-i doar o problemă a Băncii Naționale, ci în primul rînd a Guvernului, care ar trebui să caute soluții, variante ale ieșirii din impas. Poate urmăm calea Ucrainei de a indexa mijloacele circulante, poate pe o cale proprie. În orice caz se cere o soluție urgentă.
Și ultimul moment. Deseori sîntem criticați pentru că, chipurile, am concentrat toate creditele, că nu le permitem băncilor comerciale mînă liberă de acțiune... Cu mare plăcere am face-o, însă există normative economice și ele trebuie respectate. Și ar fi bine ca interesele lor proprii — căpătarea beneficiului maximum să interacționeze cu interesele strategice ale economiei naționale.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 104 (17974), 25 iulie 1992, pagina 2, coloanele —.
