Odinioară
În februarie 1991 conducerea unională, pentru care conflictul din Moldova era necesar ca să-și demonstreze încă o dată propria utilitate, a binecuvîntat Agroprombanca din U.R.S.S. să stabilească, ocolind Banca republicană a Moldovei, relații directe cu filiala acesteia din Tiraspol. Întreprinderile industriale de apărare din Tiraspol, care constituie baza industriei din oraș și sînt legate de furnizorii și consumatorii din Federația Rusă și Ucraina, au căpătat posibilitatea să se achite direct, evitînd Chișinăul.
Odată cu destrămarea Uniunii, conducătorii băncilor naționale din Moldova și Rusia Leonid Tolmaci și Grigorii Matiuhin au convenit să nu mai admită în viitor atare «surpriză». De aceea din noiembrie 1991 centrul decontărilor de casă din Tiraspol a devenit iar sucursală a Băncii din Republica Moldova, în conformitate cu legislația națională. Lunile ce au urmat au fost cele mai liniștite după începerea dezbinului.
Actualmente
Noul tur pe spirala conflictului care continuă și azi a coincis cu decizia Băncii centrale a Rusiei de a deschide la Tiraspol contul corespondenților. Oficial aceasta a avut loc la 12 martie, dar în documentele parlamentului nistrean e fixată ziua de 9 martie. Căpătînd iarăși posibilitatea de a se achita cu partenerii, ocolind Chișinăul, Tiraspolul a căpătat pur și simplu independența economică. Au încetat, după cum ne-a comunicat președintele Băncii naționale a Moldovei Leonid Tolmaci, virările de pe malul stîng în bugetul național. Din februarie 1991 Moldova a primit numai un lot în numerar de 350 mln de ruble, în timp ce la Tiraspol bancnotele sînt expediate în mod regulat. Astfel, în mîinile liderilor nistreni au nimerit mijloace enorme.
Îngîndurare
De-a mirării e că decizia politică pentru deschiderea la Tiraspol a contului corespondenților n-a fost luată de conducerea Rusiei. După cum relatează contabilul-șef al Băncii centrale a Rusiei Stanislav Nikitin, «V Banke rassmotreli prosibu Tiraspolea i socili ee i vîpolnimoi, i dostatocino vîgodnoi. Otvetstvennosti za otcrîtie sciota v ȚBR doljen nesti sam prositeli...» E o logică «eminamente» bancară...
Dar se iscă întrebarea: cine, de fapt, stabilește politica Rusiei cu țările învecinate? Prea poate că mîine se vor adresa să li se deschidă conturi de corespondenți Stepanakertul, poimîine — Simferopolul sau, mai știi, Kuleabul care s-a certat cu Dușanbe... Oare într-adevăr vor purta răspundere numai solicitanții?
Sursă: Vocea Poporului, Nr. 27 (118), 14 iulie 1992, pagina 6, coloanele —.
