Frunzărind recent colecția ziarului nostru (deocamdată subțire), am ajuns la concluzia, că scriem puțin despre lucruri frumoase, că prevalează critica. Chiar mi s-a transmis, că lucrătorii secției de învățămînt îmi poartă pică. Și atunci am hotărît: «Gata, de ajuns atîta critică, voi scrie despre lucruri frumoase. Voi scrie, bunăoară, despre aceea, cît de bine trăiesc oamenii, doar afară e primăvară totuși, despre aceea că, deși s-au majorat prețurile, viața continuă. Însă trebuie să caut un subiect. Poate să trec pe la magazine? Nu, de la 2 aprilie le ocolesc. Poate să stau de vorbă cu pensionarii, să-i întreb cum o duc? E clar și așa, că li-i greu. Mai greu, probabil, decît nouă. Să trec poate pe la vre-o întreprindere să aflu cum se realizează sarcina? Doamne ferește. Și cum îmi veni în minte un asemenea gînd? La școli e gălăgie, învățătorii nu mai zîmbesc demult, la cantine totul e scump. Nu, toate astea nu merg. Ce-ar fi să vizitez o grădiniță? Aici mai poți auzi încă și rîsete, și glume.
Da, anume la «Deceluși» trebuie să merg. Acolo, probabil, totul e în ordine. Și iată că am ales adre-
(Sfîrșit în pag. 2).
Sursă: Tighina, Nr. 5, 12 aprilie 1991, pagina 1, coloanele —.
