[…]icei, la moldoveni. Sînzienele, pe lîngă faptul că se […] pelin, într-adevăr aduc din cînd în cînd un gust […]
[…] la Sînzene, într-un 28 iunie, aveau să ne prindă […] lor pretinșii eliberatori.
[…] la Sînziene se începea un război necruțător în care […]mânească ieșea nu numai cu mari pierderi umane, ci […]roase răscroieli de hotare.
[…]nică spre luni, în noaptea de Sînziene, bravii noștri […]au la Tighina și Coșnița, Cocieri și Malovata.
[…] o lună, în preajma Coșniței, ziaristul Nicolae […] îmi spunea la ureche un trist poem:
[…] exil mă simt în țara mea!
[…] străini, mari băutori de sînge,
[…]l s-au apucat aici să bea,
[…]nic vrînd în jur popor a strînge.
[…]ăutor de vin și mare meșter
[…]tec de iubire și de moarte,
[…]su-m-am ca schivnicul în peșteră
[…]motul petrecerii departe.
[…]uit să-mi pun căluș pe coardă,
[…] inimii, că prea era nebună -
De-acuma surd în suflet mai răsună
Și-mi biciuiește carnea ca o joardă.
Voi, trecători alăturea de vreme,
Dac-auziți cum cîntecele plîng,
Să știți că-n miezul muntelui, adînc
Durerea românească geme!.
Cum te-ai simțit, frate Nicolae, în acel calvar în noaptea de Sînziene?
Eu încercam să-mi ogoiesc copiii, spunîndu-le povești că umblă sfîntul Ilie cu harabaua lui prin cer și tună a ploaie.
Să le spun că este un mustăcios, care a mai omorît niște copii în Afganistan, că e general și om mare de stat?
Ar însemna să le spun lucruri adevărate. Și de groază.
De Sînziene, la ruși se bea vin cu rachiu. Și se îmbată. Și uită drumul. Și uită ce fac. Și uită unde li se termină hotarul. Și uită să se mai întoarcă acasă. Și rămîn. Și se fac stăpîni.
De Sînziene se mai scot frunzarii puși de Duminica Mare la poartă și la deregi. Sînt duși la fîntînă și udați cu apă.
De Sînziene alungăm din case și din ogradă duhurile rele.
Dar sînt prea multe. Noi sîntem prea mici să ne războim cu un balaur.
De Sînziene se întîmplă și minuni.
Sursă: Glasul, Nr. 26 (98), 26 iunie 1992, pagina 1, coloanele —.
