— Cum apreciază Moldova poziția României în criza din Transnistria? Considerați sprijinul românesc ca suficient? Cum apreciază, în acest context, poziția celorlalte țări?
— Eforturile diplomației românești au fost constante și bine direcționate întotdeauna — de a soluționa conflictul din raioanele estice ale Republicii Moldova doar pe cale pașnică. A fost, deci, de față suficienta informare a oficialităților române vis-a-vis de ostilitățile declanșate. Lucrul acesta a fost înfăptuit pe diferite căi, începînd cu discuțiile mele personale cu dl Ion Iliescu și terminînd cu reflectarea veridică, netendențioasă a evenimentelor de către mass-media moldovenească și română. În principal a fost elaborată o linie strategică precisă și corectă, pe care o putem rezuma în felul următor — ostilitățile declanșate de separatiști în raioanele estice ale Republicii Moldova au fost inspirate de forțele proimperiale neocomuniste, dornice de a-și lua revanșa după eșecul puciului din august trecut. Deși puțini la număr, dar capabili de a le da o ripostă fermă, democrații ruși înțeleg pericolele pe care le comportă începerea unui război din acest bastion al stalinismului. Pentru a evita speculațiile cu privire la asistența militară românească, slogan care, după cum și presupuneam, a fost uzitat de presa moscovită pentru a justifica implicarea armatei a 14-a ruse în conflict, România a fost invitată să participe ca mediator activ, subliniez, al conflictului din raioanele de răsărit al Republicii doar pe cale pașnică prin intermediul metodelor politice. În această ordine de idei sînt dovezi nenumărate, dar voi apela la una singură — intervenția activă a Președintelui Ion Iliescu atunci, cînd a venit vorba de un dialog constructiv la obiect între Președintele Moldovei și al Federației Ruse. E vorba de întrevederea de la Istanbul, care s-a soldat mai apoi cu o Convenție vizînd principiile reglementării pașnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova. Dacă e să mă refer la ajutoarele umanitare ce ne-au fost acordate, precizez, că ele au fost prompte, binevenite și nu vor fi uitate de refugiații, rănitii cărora le-a fost salvată cu ele uneori poate și viața. Aș vrea să mulțumesc pe această cale românilor de pretutindeni care au fost și rămîn alături de noi.
Nu pot trece cu vederea nici reacțiile internaționale, în special ale O.N.U., C.S.C.E., organisme care au acționat în conformitate cu sarcinile statutare și au analizat în detaliu originea conflictului, s-au documentat serios pentru a spune întregii lumi adevărul — în Republica Moldova nu se încalcă drepturile minorităților naționale, după cum susțin conservatorii din parlamentul rus. Tînărul nostru stat a elaborat o serie de legi cu privire la cetățenie, la funcționarea limbilor vorbite etc., care au un profund caracter democratic. Dimpotrivă, aș spune, diferitele comisii care s-au aflat la noi au atestat cazuri flagrante de încălcare a drepturilor omului de către separatiști. Exemplele au fost aduse la timpul lor, ele se află la îndemîna oricui dorește să se documenteze.
— Consideră conducerea Moldovei posibilitatea eventualei uniri urgente cu România ca o posibilitate externă de soluționare a conflictului din Transnistria, așa cum propun forțele radicale în Moldova și România?
— Nu subscriu unor asemenea afirmări cît privește forțele radicale din Republica Moldova. O declar în cunoștință de cauză: împotriva elementelor separatiste au luptat adepți ai tuturor mișcărilor și formațiunilor politice. O asemenea idee a unei «eventuale uniri urgente cu România», după cum v-ați exprimat, nu prinde la ora actuală în Republica Moldova. Doar o politică realistă, neforțată de emoții ar conduce la regăsirea de sine a poporului. Deocamdată el, din cîte au arătat rezultatele alegerilor prezidențiale desfășurate într-un mod democratic, s-a pronunțat pentru un Stat Independent cu o deschidere maximă către România pe multiple planuri — cultural, economic, spiritual. Peste ani, timpul o va arăta negreșit, se va dovedi că aceste instrumente de apropiere care lucrează deja în Europa, vor face bună treabă și la noi. Eu, personal, admit existența unui pluralism de opinii, dar ca factor de decizie căruia poporul i-a încredințat integritatea teritorială a Moldovei mă pronunț univoc pentru o Republică Independentă. Această dorință a poporului este respectată și de conducerea României. Imediat pun aceste afirmații în balanța adevărului: nu putem rupe legăturile stabilite cu celelalte republici ale fostei Uniuni. Ruperea lor s-ar solda cu o catastrofă economică și tensiuni sociale de care ar beneficia negreșit conservatorii; nu putem renunța la potențialul industrial creat de întreg poporul în raioanele estice, el alcătuiește 37 de procente; nu putem lăsa la cheremul unor forțe agresive șovine cele 40 de procente de moldoveni din Transnistria. Sînt sigur, la fel ca mine judecă marea majoritate.
— În cazul unei declarații în perspectivă a unificării Moldovei și României într-un singur stat, pentru ce formă de stat va milita conducerea Moldovei? (Stat unitar, autonomia Moldovei, federație România-Moldova, federație a provinciilor (țărilor) istorice românești — Valahia, Moldova, Banat, Transilvania, eventual altele).
— În activitatea mea mă conduc de principiul că politica este o artă a posibilului. Realitatea cu multele probleme care confruntă la ora actuală poporul meu nu este inventată ci rezultă din situația deloc simplă a dezintegrării unui imperiu, a unui colos creat pe suferințele și lacrimile popoarelor. În acest ocean, în care o furtună se dezlănțuie după alta, trebuie să ai o mare dexteritate, aflîndu-te la timona corăbiei pe nume Moldova, dacă e să mă exprim într-un limbaj metaforic. Mie îmi revine sarcina de a o feri să nu se spargă de vreo stîncă sau să fie înghițită de valuri. Recunosc, asemenea pericole au existat și cei mai temerari s-au avîntat în luptă cu furtuna. Mulți eroi și-au pierdut viața.
După cele întîmplate eu nu am dreptul moral să gîndesc altfel, deoarece cei căzuți pentru independența și integritatea Moldovei nu mi-ar ierta-o. Sper că vă dați seama, este peste puterile unui om să se schimbe peste noapte. Eu voi rămîne același.
— Cum ar reacționa Moldova la o eventuală destrămare a Federației Ceho-Slovace? Ar considera necesar să ia anumite măsuri în cazul apariției a două republici independente — Cehă și Slovacă? Cum apreciază perspectiva relațiilor cu Ceho-Slovacia, respectiv cu republicile naționale independente?
— Ar acționa în conformitate cu hotărîrile luate în această ordine de idei de către organele internaționale. Indiferent de opțiunile celor două popoare, rămîne cert un lucru, evenimentele trebuie să se desfășoare într-un mod civilizat, fără violență.
Republica Moldova este disponibilă de a stabili relații mutual avantajoase cu Ceho-Slovacia ținînd cont de necesitatea aprofundării relațiilor economice pentru integrarea în circuitul de valori european. Recent am încuviințat decizia ambasadorului ceho-slovac de la București, dl Milan Resutik, de a-și lua acreditarea în calitate de ambasador și la Chișinău. Aceasta în scopul obținerii unei informații veridice vis-a-vis de nevoile noastre în tehnologii de vîrf pentru modernizarea sectorului agrar, a industriei ușoare și alimentare, și cît privește respectarea drepturilor omului, inclusiv ale cehilor și slovacilor care locuiesc în Republica Moldova.
Am ferma convingere că vom tranșa toate problemele dificile dacă vom colabora activ, dacă ne vom uni eforturile pentru a elimina definitiv pericolul unei conflagrantii care mai amenință lumea la acest sfîrșit de secol.
24.07.92.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 106 (17976), 29 iulie 1992, pagina 1, coloanele —.
