«Dragi compatrioți, ajutați-ne să scăpăm de hoardele acestea străine, fasciști care au venit la noi pe teritoriul Dubăsarilor. De acum nu avem putere în noi să-i mai suportăm. Au intrat pe data de 22 iunie în două beciuri. Acolo erau două familii, între care era și Olga Dorofeeva, tînără, iubitoare de viață, cu două fetițe de 13 ani. Și și-au bătut joc de ele în mod demonstrativ, față de oamenii care erau în beci (familia Muscovschi, bărbatul și soția), după care au fost împușcate. Olga Dorofeeva și Maria Dorofeeva împreună cu încă opt persoane au fost împușcate. Și le-a ajuns soviste să-i ducă la morga lor la Dubăsari și să spună: «Iată ce fac moldovenii din oameni pașnici». Acesta nu e unicul caz la dînșii, ei permanent fărîmă casele, ucid oameni, și aduc corespondentul de la «Ostankino», care de altfel este tot timpul la îndemîna lor și fotografiază, iau schijele și se străduie să demonstreze, chipurile, ce înfăptuiesc trupele de destinație specială (OPON) ale republicii. Bărbații și băieții noștri își pierd viața. Trupele Tiraspolului își bat joc de populația pașnică la fiecare pas, și moldovenii au fost nevoiți să se refugieze din Dubăsari, Corjevo și Cocieri.
Se varsă sîngele moldovenilor ... ne schingiue. Ajutați-ne, oameni buni! Scăpați-ne de fiarele astea. Rog toate popoarele de pe glob să ne slaveze. Noi nu mai avem puteri de a suporta toate acestea. În satul Corjevo erau două fetițe de 13 ani de care și-au bătut joc, împușcîndu-le pe urmă de la o distanță minimă. Și pe data de 23 iunie vor să le îngroape și să cheme «Ostankino» și să demonstreze ce fac moldovenii și OPON-ul, dar OPON-ul nici nu era în Corjevo, pentru că se afla la Cocieri înconjurat de tancurile fasciștilor. Băieții nu mai pot să vină acasă să-și iee haine de schimb și o bucată de pîine. De pe la ora 22.00 seara și pînă la 5.00 dimineața coloniștii ruși bombardează cu mine și fărîmă casele. Armamentul îl produc la întreprinderile de pe loc. Folosesc substanțe chimice și otrăvesc fîntînile din satele Basarabiei ca să nu poată măcar să bea apă...
Am venit să comunic deschis la toți despre crimele care le fac ei singuri, dar spun că le fac forțele de ordine ale republicii. Și apoi arată la «Ostankino»: «Au suferit oameni nevinovați, iată cum își bat joc de oameni...». Rușine să le fie! Blestemați să fie ei de Dumnezeu!
Noi sîntem drepți. Noi n-am plecat pe pămînturi străine și n-am creat republici cum ne crează ei pe pămîntul nostru. Și încă mai strigă: «Benderul e pămînt slav...». Ce fel de pămînt slav este Benderul? Rușine să aibă! Cunosc oare geografia, istoria? Lepădături de ocnași lipsiți de soviste. Dă, Doamne, să ardă și ei așa cum îi ard pe băieții noștri, ferecîndu-i în lanțuri, înjunghiindu-i și tăindu-le capetele. Ce fel de făpturi în chip de om sînt ei? Eu nu înțeleg. Ce fel de mamă le-a dat viață?»
Nota redacției: Acest strigăt de disperare a fost difuzat la postul de radio Chișinău pe data de 23 iunie 1992. Din motive lesne de înțeles, redacția nu a divulgat numele doamnei care a dat glas acestei mărturii înfiorătoare.
Sursă: Țara, Nr. 27 (97), 30 iunie 1992, pagina 1, coloanele —.
