Chiar și în cele mai grele clipe din timpul acestui război, declanșat în raioanele de est ale republicii, sub canonada tunurilor și rafalelor de automate activiștii sindicatului nostru erau prezenți în colectivele întreprinderilor de pe ambele maluri ale Nistrului, se întîlneau cu oamenii de rînd, astfel reușind să păstrăm unitatea colectivelor.
Uneori la vreo adunare sindicală în colectivele uzinelor «Electromaș», «Moldavizolit» din Tiraspol, în colectivul Centralei Electrice Moldovenești de la Dnestrovsc, în cel al uzinei «Moldavcabeli» din Bender se mai poate isca întrebarea: de care parte ar trebui să ne plasăm? De regulă, majoritatea absolută a membrilor colectivelor declară: rămînem în componența sindicatului de ramură.
E regretabil că o parte din parlamentari, lucrători de răspundere din Guvern, și chiar ai ministerului de ramură, parcă au luat apă în gură, nu s-au deplasat în colectivele acestea și nu au stat de vorbă cu muncitorii și specialiștii de acolo.
În aceste condiții sindicatul nostru le-a acordat ajutor lucrătorilor de ambele părți ale Nistrului. În prezent peste o sută de copii ai lucrătorilor întreprinderilor de ramură din Tiraspol, Bender și Dubăsari se întremează la profilactoriul energeticienilor de la Dnestrovsc, o parte la tabăra «Prometei» de la Sergheevca. Totodată, mulți copii își petrec vacanța la stațiunile balneare din România.
În timp ce cuvintele politicienilor din Chișinău și Tiraspol emanau scîntei, sindicatul nostru promova anumite măsuri în vederea consolidării eforturilor. Nu de mult am organizat un schimb de delegații ale energeticienilor de la Centrala Electrică Moldovenească din Dnestrovsc cu colegii lor de la întreprinderile energetice ale sindicatului «Alfa» din România. E de remarcat că chiar în cele mai grele clipe atît la Dnestrovsc, cît și în România delegațiile au fost întîmpinate cu pîine și sare. Oamenii au găsit limbaj comun și s-au înțeles ca vechi prieteni.
Războiul ne-a adus pierderi colosale și noi am devenit și mai săraci. În orașul Bender, bunăoară, la uzina «Electroaparatura» a fost incendiat depozitul cu materiale, pricinuindu-se pierderi de cîteva milioane de ruble. Nu funcționează uzina «Moldavcabeli». O bună parte din muncitorii calificați de aici și-au schimbat locul de lucru. Uzinei în cauză îi revine un rol principal printre colectivele de ramură, deoarece ea le asigură în temei cu materiale. Din lipsa acestora e pe cale să se închidă uzina de mic voltaj din Orhei, cea de piese pentru iluminare electrică din Bălți, uzina electrotermică din Ciadîr-Lunga.
În toate țările energetica e considerată cea mai prestigioasă ramură. La noi, însă, aceasta e neglijată. Zicem astfel, deoarece salariul mediu al lucrătorilor din energetică scade cu fiece lună și e cel mai mic dintre salariile muncitorilor din Comunitatea Statelor Independente. E de înțeles de ce tot mai des lucrătorii Centralei Electrice din Dnestrovsc se adresează sindicatului de ramură cu propunerea de a convoca un congres al energeticienilor din republică.
Și încă o problemă acută ce necesită rezolvarea.
Astăzi majoritatea uzinelor și fabricilor din Moldova nu dispun de mijloace financiare și nu achită plata pentru energia electrică consumată. Producția se realizează, iar datoriile cresc. În prezent fabricile și uzinele au o datorie colosală — de peste 2 mlrd de ruble. În consecință, întreprinderile energetice nu dispun de mijloace financiare și nu pot procura combustibil. S-a creat un cerc vicios.
Deși situația e catastrofală, bugetul republicii nu prevede nici o compensație energeticienilor. În scopul de a ameliora cîtuși de puțin situația, e necesar ca întreprinderile să plătească energeticienilor pentru curentul electric înainte de a-l folosi. În caz contrar, întregul sistem energetic al republicii se poate pomeni într-o stare de șoc. Deci, să ne gîndim împreună ce și cum să facem pentru a ieși din mlaștina crizei economice.
Sursă: Vocea Poporului, Nr. 27 (118), 14 iulie 1992, pagina 2, coloanele —.
