Ziua de 3 iulie poate fi cu adevărat considerată zi a Moldovei la Moscova. Spre deosebire însă de «zilele» din trecutul nu prea îndepărtat, care presupuneau cîntece, dansuri și, principalul pentru moscoviți, vin moldovenesc, aceasta a fost umbrită de conflictul armat de la noi de acasă.
Situația explozibilă din Moldova a fost obiectul discuției dintre domnii Snegur și Elțin, al miniștrilor de externe ai Moldovei, Rusiei și Ucrainei, al parlamentului rusesc. După întîlnire președinții păreau a fi satisfăcuți de rezultatul convorbirilor. Printre ziariști se vorbea că aceasta e o împăcare vădită a lui Snegur cu Elțin, care va servi la lichidarea conflictului din Transnistria. Să dea Domnul! Deocamdată președinții s-au înțeles privitor la crearea unui coridor despărțitor, în care vor fi introduse subunități neutre.
Dacă Parlamentul Moldovei va rezolva problema statutului Transnistriei, vor fi create premise pentru scoaterea «civilizată» a trupelor armatei a 14-a din Moldova. Astfel Elțin, după cum susțin experții, împreună cu Kravciuk au anunțat întreaga lume despre interesele lor în această regiune. Se zice că în Dagomîs împăcarea dintre Elțin și Kravciuk a început tocmai prin coordonarea poziției lor față de conflictul din Transnistria.
Conform părerii acelorași experți («Nezavisimaia gazeta») convorbirile celor patru miniștri de externe au fost mai puțin rezultative. Întîlnirea a avut loc cu ușile închise, de aceea ziariștii au fost nevoiți să se mulțumească doar cu declarații generale despre căutarea mecanismului de realizare a înțelegerii de la Istanbul. În aceeași zi, la propunerea lui Hazbulatov, trebuia să fie ascultată în parlamentul Rusiei informația guvernului despre situația din Transnistria. Interviul din «Izvestia» al lui Kozîrev i-a înrăit și mai tare pe deputații din blocul de opoziție «Rossiiskoe edinstvo». Ei cereau luarea unor hotărîri drastice «care i-ar ajuta prezidentului Rusiei să ducă tratative cu Prezidentul Moldovei». Reprezentantul Ministerului de externe, V. Ciurkin, împreună cu președintele comitetului pentru relații interrepublicane, V. Podoprigora, i-au convins pe deputați să amîne această întrebare pînă pe data de 8 iulie.
Nu ne-au trecut cu vederea în această zi «prietenii» noștri din partidul democrat-liberal, la ședința căruia «patriotul» Eduard Limonov (care preferă totuși să trăiască în Franța) a cerut «întreruperea oricăror legături cu Moldova, introducerea unor sancțiuni aspre economice împotriva acestei periferii a Rusiei». Liberalii au de gînd să propună Sovietului Suprem să li se acorde moldovenilor din Rusia statutul de străini și să introducă sistemul de vize pentru cetățenii acestei naționalități.
Cititorilor, cred, o să le fie curios să afle și părerea moscoviților de rînd despre politica Rusiei în conflictul din Transnistria. Agenția sociologică moscovită a consultat opinia publică și iată ce rezultate a obținut: 33% sînt pentru o cale diplomatică, inclusiv folosirea unor sancțiuni economice, 24% sînt în exclusivitate pentru căi diplomatice, 15% sînt pentru neamestecul Rusiei, 11% sînt pentru toate metodele, inclusiv cele militare. Implicarea armatei are cea mai mică popularitate printre muncitori (3%) și cea mai mare (oricît ar fi de straniu) printre noile structuri comerciale (25%).
Urmărind evenimentele din ultimul timp, am ajuns la concluzia că în viața politică a acestui colos cu numele Rusia mica noastră Moldovă joacă acum un rol din ce în ce mai mare. De la faptul cum va acționa Rusia în Transnistria depinde și rezultatul luptei politice de aici.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 95 (17965), 9 iulie 1992, pagina 3, coloanele —.
