VULCĂNEȘTI. (De la corespondentul nostru). După o perioadă relativ îndelungată de «ilegalitate», orășelul este patrulat de cei datori s-o facă — poliția raională. Locuitorii au remarcat încă un detaliu de «trafic»: în fond, au dispărut grupurile așa-zisului detașament de autoapărare, membrii căruia pînă nu demult colindau străzile înarmați cu pistoale-automat, asumîndu-și, chipurile, «menținerea ordinii publice».
În viziunea detașamentului în cauză ordinea publică însemna o tensionare neîncetată a situației social-politice în localitate, el și constituind, de fapt, factorul primordial al escaladării criminalității: în ultimul timp la Vulcănești se crease o atmosferă de teroare, de groază permanentă în mediul populației.
«Paharul răbdării» s-a umplut la trei martie a.c., cînd trei gardiști aflați în stare de ebrietate au năvălit în școala tehnico-profesională. Aținîndu-i pe elevi în curte, i-au molestat și i-au somat cu un revolver (după cum s-a stabilit, revolverul era unul din cele ce au dispărut în luna noiembrie, cînd a fost incendiat sediul poliției) și o grenadă. Au devastat cantina, au frustrat maiștrii. A doua zi la școală au venit alți gardiști, care-i «interogau» pe pedagogi și pe elevi: «Cine din voi a ajutat să fie reținuti ai noștri?.. Noi dispunem de destule mijloace, pentru ca timp de două ore să vă nimicim și pe voi, și poliția».
Peste cîteva zile a fost convocată o consfătuire a conducătorilor întreprinderilor, organizațiilor și instituțiilor în orășel. Hotărîrea a fost aproape unanimă: a desființa «detașamentul de autoapărare». În prezent, însă, el nu se mai subordonează primăriei, ci Comratului. «Nu voi ne-ați dat amre, nu voi ne veți dezarma», declară gardiștii.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 39 (17909), 19 martie 1992, pagina 1, coloanele —.
