De ce, Doamne, românul trebuie să-și ducă viața, tăinuindu-și limba, tradițiile, obiceiurile?.. Astăzi mă conving că pentru cei de peste hotarele țării comunismul a fost o dublă calamitate, fiind tratați ca o populație fără entitate etnică, morală, culturală. Politica brutală a deportărilor a făcut să apară pe harta fostei Uniuni noi sate de români. I-am auzit la treizeci de km de orașul Frunze, știm de existența lor pe întinsurile siberiene. Dar constatăm că există localități românești și în regiunea Cernăuți a căror soartă puțin prin ce se deosebește din punct de vedere spiritual de destinul așezărilor din fundul Siberiei?
Recent, din inițiativa Societății pentru cultură și literatură română din Bucovina, filiala Suceava, am participat la prima reuniune a românilor bucovineni de pretutindeni «Autohtonie și diasporă bucovineană», organizată sub patronajul Societății pentru cultură românească cu «Mihai Eminescu». Am dorit de mulți ani să aud cum vorbesc și să cunosc cum gîndesc frații mei de sub ocupație străină. Prima vizită la Cernăuți am făcut-o în iarna lui 1988. Am cutreierat orașul în lung și în lat și m-am convins că frica mai stăpînea cugetele românilor din nordul Bucovinei.
Recenta călătorie am făcut-o în mijlocul oamenilor, care s-au născut la Cernăuți. Printre ei doamna Maria Popovici, soția scriitorului Eugen Popovici, care a avut o tipografie la Cernăuți, rudă cu Traian Popovici, fost primar al orașului în timpul prigoanei evreilor din anii războiului, pentru salvarea cărora aceștia i-au înălțat la Ierusalim un monument. Apoi doamna Oltea Cașacariu, nepoata marelui istoric Dimitre Onciul și alte personalități marcante.
M-am simțit deosebit de bine în familia Valentinei și a lui Vasile Rușciac din Ostrița, Hliboca. Dumnezeu să le ajute de-a pururea acestor oameni și tuturor acelora care nu se rușinează de limba lor, că tare mi-au încălzit inima. Apoi, împreună cu oaspeții din alte țări, am vizitat sediul Societăților culturale ale românilor. E de mirare că într-un spațiu atît de mic rămîne enormă dorința de afirmare.
Un alt moment de neuitat îl constituie destăinuirile unor oameni care s-au născut, au trăit, au învățat și iubit acolo, la Cernăuți: academicienii Radu Grigorovici și Vladimir Trebici, juristul Radu Economu. Gîndurile îmi sînt pînă astăzi la Cernăuți, la destinul românilor din nordul Bucovinei. Deseori mă întreb: «Oare cîte românce se bucură, binecuvîntate fiind de Dumnezeu, de înțelepciunea și curajul doamnei Alexandrina Cernov?» Clipe de mare sărbătoare am trăit în timpul slujirii parastasului și dezvelirii monumentului funerar al lui Iancu Flondor...
Sursă: Sfatul Țării, Nr. —, 24 martie 1992, pagina 3, coloanele —.
