[…]ația cu privire la su[verani]tatea Republicii Moldo[va …] 23 iunie 1990 și De[clarația] de independență a [Republ]icii Moldova din 27 […] 1991 reprezintă docu[mente] de căpătîi ale Par[lamen]tului. Aceste acte poli[tice n-]au fost o ambiție sau o [manif]estare de euforie, ci un [imperat]iv al timpului. Avem […] de o suveranitate și [indepe]ndență reale, de natu[ră să] permită poporului să fie […] stăpîn legitim al casei [noastr]e comune — Moldova.
[…] adevărul rămîne ade[văr: sî]ntem suverani și in[depen]denți «de iure», dar nu [«de] facto». Timpul care a […] de la adoptarea decla[rațiilor] amintite ne-a con[vins …] dată în plus de faptul […] e suficient să procla[mi] suveranitatea și inde[penden]ța. Ele trebuie reafir[mate] și cucerite zi cu zi, pas […] de ce se impune ne[…] adoptării Constituției Republicii Moldova, care să consfințească mecanismul de edificare și de funcționare a unui stat democratic bazat pe drept. Acest lucru se impune și mai mult astăzi, cînd imperiul sovietic, numit oficial Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, s-a destrămat și fostele republici unionale, inclusiv Republica Moldova ,au fost recunoscute de Organizația Națiunilor Unite.
Nu vorbim de «o nouă Constituție», deoarece constituțiile republicilor fostei U.R.S.S. n-au fost propriu-zis constituții, ci doar un decor «democratic», propagandistic. Ele au fost mai mult formale și nu puteau să se abată cu nimic de la Constituția U.R.S.S. Constituția acelui Imperiu al răului, care doar în scopuri politice era socotit ca stat federativ. Decenii de-a rîndul s-a desfășurat un joc camuflat «de-a statele». Oricum, era mai comod de spus că Moldova, Ucraina, Lituania etc. sînt state suverane, egale între egali și nu niște gubernii ale unui imperiu. Dar toate durează un timp și nici o minciună nu este veșnică.
Proclamîndu-și suveranitatea și independența, Republica Moldova a declarat ferm și răspicat că nu mai vrea să fie ce a fost atîția ani, că vrea să fie un stat în sensul deplin al cuvîntului.
«Republica Moldova este un stat suveran, independent și democratic, liber să-și hotărască prezentul și viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului». Această frază din Declarația de independență a Republicii Moldova ne-a servit drept bază în dificila activitate de pregătire a proiectului Constituției. Pregătirea proiectului Constituției Republicii Moldova a fost precedată de o muncă intensă. Doar e vorba nu de un simplu act normativ, ci de Legea fundamentală, de legea legilor, acel «credo juridic», fără de care un stat democrat nu poate exista.
Prin urmare, la baza conceptului Constituției au fost puse acele principii, a căror realizare practică ne-ar permite să ne rupem definitiv de acea atmosferă a trecutului, care continuă să ne încătușeze, să pornim pe calea ireversibilă a democratismului și prosperității sociale. Aș vrea să mă opresc asupra unora din ele.
1. Exponentul suveranității și unica sursă a puterii de stat în Republica Moldova este poporul, care exercită puterea de stat prin intermediul organelor de stat, precum și nemijlocit, în forme și limite stabilite de Constituție. Nici o parte din populație, nici un partid sau mișcare politică, nici o persoană particulară nu-și pot atribui putere de stat. Uzurparea puterii este o crimă gravă.
2. Republica Moldova, ca stat democratic, bazat pe drept, trebuie să se întemeieze pe principiul, consfințit prin Constituție, al separării puterilor în putere legislativă, putere executivă și putere judiciară. Acest lucru este extrem de important, deoarece se știe că mulți ani știința dreptului de stat la noi a încercat să lupte cu principiul în cauză, să demonstreze că poate fi vorba nu de diviziunea puterii, ci de diviziunea muncii în exercitarea puterii.
Între timp, situația actuală și practica internațională demonstrează că un stat democratic, bazat pe drept, se poate consolida numai respectînd principiul respectiv. În acest fel apar noi garanții, care nu permit uzurparea puterii și abuzul de putere.
Luînd în considerație faptul că democrația se realizează pe baza pluralismului politic și ideologic, este important ca în Constituție să se prevadă că nici o ideologie nu poate să se stabilească în calitate de ideologie oficială de stat și nici un partid politic, nici o asociație sau mișcare nu pot să creeze organe alternative ale puterii de stat, să decidă soarta poporului, să intervină în activitatea organelor puterii de stat, întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor lor. Acest lucru este preîntîmpinat de expe-
(Sfîrșit în pag. 2).
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 77 (17947), 9 iunie 1992, pagina 1, coloanele —.
