Astăzi opinia mondială este ferm convină că U.R.S.S. a fost un adevărat imperiu, care a promovat intens strategia diplomatică a țarismului rus. Politica acestei diplomații a fost studiată profund și criticată nu numai de savanții și oamenii de cultură români, dar chiar și de Fridrih Enghels.
Pilonul politicii interne și externe a U.R.S.S. a fost genocidul, nimicirea masivă a populației de diferite națiuni care l-au compus și expansiunea, ocuparea teritoriilor străine sub pretextul eliberării. Pe primul plan în fosta U.R.S.S. ca metodă au fost șantajul, minciuna și provocațiile. Datorită anume acestor principii U.R.S.S. a devenit o adevărată închisoare a popoarelor.
În U.R.S.S. liberi și peste tot stăpîni se simțeau doar emisarii popoarelor slave. Timp de mai mult de șapte decenii aceștia au cotrobăit tot imperiul, stabilindu-se, în sfîrșit, în cele mai prielnice locuri. Ocupînd posturile-cheie de conducere, ei au hățuit intens popoarele neslave în procesul făuririi bogatului patrimoniu imperial, care a sporit datorită hărniciei și trudei cinstite a neamului român, ucrainean, bielorus, lituanian, leton, estonian etc.
La crearea patrimoniului U.R.S.S. și-a dat concursul și neamul român de origine basarabeană. Bunăoară, numai în 1986—1990 din cele produse în Republica Moldova s-a exportat în «fondul unional» 57,6% zahăr, 24% produse de cofetărie, 82,6% conserve de fructe și legume, 16% paste făinoase, 86% vinuri din struguri, 90% coniac, 65% șampanie etc. Aceste cifre dovedesc că exportul din Moldova a celor mai necesare produse alimentare a fost foarte sporit.
Am spus sporit fiindcă Republica Moldova ocupă numai 0,15% din teritoriul fostei U.R.S.S., iar populația ei totală constituie 1,5% din populația fostei Uniuni. Dar în pofida acestui lucru numai în anii 1986—1990 exportul fructelor, strugurilor, chiar și al cărnii din Moldova în «fondul unional» — acest sac fără fund — pentru vînzare în sistemul comerțului și alimentației publice din afara Moldovei a alcătuit respectiv 1747,7, 234,3 și 265,7 mii tone! Tutunul, țigaretele, uleiurile eterice, vinul etc., exportate din Moldova în «fondul unional», constituie procente și mai sporite. La toate acestea se vor mai adăuga și multe alte bunuri materiale ce se produc la noi.
Investițiile capitale și punerea în funcțiune a fondurilor fixe în acești ani în [Re]publica Moldova au constitui[t], respectiv, numai 1,08 și [1,]09 procente din investițiile și punerea în funcțiune a fondurilor fixe din U.R.S.S. Afară de aceasta, venitul național, beneficiul în economia națională și alți indicatori au fost pe deplin centralizați și reglementați de clanul comunist, potrivit bunului plac și ambițiilor imperiale ale Băncii de Stat a U.R.S.S.
Pe timpul lui Ștefan cel Mare Moldova era puternică, fiindcă bunurile ei materiale erau vîndute eficient, ba și pe aur. Să ne amintim că în acele vremuri, cînd la întreținerea vitelor se cheltuia mai puțină muncă, Moldova vîndea Austriei o pereche de boi cu trei talleri de aur, iar noi acum sîntem siliți să furnizăm Rusiei bunurile noastre pe niște hîrtii lipsite de preț, cu care noi nicicînd nu vom avea o economie națională viguroasă.
Socot că la etapa ieșirii din componența fostului imperiu, cînd emisarii și separatiștii ruși tot mai intens și demonstrativ își arată colții și capriciile imperiale, ar fi foarte echitabil ca Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Rusiei, succesorul U.R.S.S., să țină cont de cantitatea produselor alimentare, expediate la preț de nimic în «fondul unional» timp de jumătate de secol. În acest timp noi am fost niște robi, producînd ceea ce ni se dicta.
De asemenea socot că din patrimoniul fostei U.R.S.S. ar trebui să aibă partea sa și Republica Moldova. Pentru a face parte echitabilă fiecărei republici unionale, conform aportului depus, este nevoie să se creeze o comisie, care să activeze sub egida O.N.U. Numai o asemenea comisie ar fi în stare să oprească acțiunile Rusiei de sprijinire a emisarilor ei și a separatiștilor, din cauza cărora se varsă sînge nevinovat și în Moldova, suveranitatea și independența căreia este recunoscută de mai mult de o sută de state. Probabil, O.N.U. trebuie să acorde ajutor financiar și material poporului rus numai cu condiția că acesta își va pune la punct emisarii și separatiștii.
Mai socot că a sosit timpul cînd și noi, românii basarabeni, trebuie să ne spunem mai activ și mai deschis la O.N.U., în toate țările pretențiile noastre asupra patrimoniului U.R.S.S., asupra hotarelor noastre cu Ucraina, cu atît mai mult că pare să se fi pus toate punctele pe «i» la pactul secret Molotov-Ribbentrop.
Cu relații stingherite și neobiective noi nicicînd nu vom deveni ceea ce vrem să devenim. Independența noastră de Rusia, întîi de toate, poate fi realizată numai prin diplomație bine chibzuită.
Salvarea neamului nostru constă în integrarea multilaterală cu frații noștri de peste Prut. Să nu uităm, că cu forța am fost rupți din acest stat. Totodată România menținînd relații diplomatice stabile cu toate statele, care ne-au recunoscut suveranitatea, noi în comun am putea acționa cu mai mult succes pe arena internațională în absolut toate domeniile, am ieftini chiar și la capitolul întreținerea reprezentanțelor.
Dar pentru a deveni ceea ce vrem să devenim trebuie să fim consecvenți și vigilenți. Fără aceste calități vom rămîne un neam veșnic dirijat de generalii și emisarii ruși.
Pe calea despărțirii de fostul imperiu vom afla multe probleme și greutăți, dar trebuie să avem răbdare și pricepere de a le învinge. Altă cale nu avem.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 79 (17949), 11 iunie 1992, pagina 4, coloanele —.
