Ședința de dimineață (24 martie) a Parlamentului a început cu o informație din zona agresiunii, prezentată de dl Antoci, ministrul afacerilor interne al Republicii Moldova. Nu ne vom opri nemijlocit asupra comunicatului - el fiind identic cu cele difuzate în presă, fapt recunoscut și de dl Antoci - ci vom face referințe la concluziile pe care le-a tras în încheiere dl ministru. Așadar, după ce a constatat că, nefiind o subdiviziune a Forțelor Armate, poliția nu poate opune rezistență formațiunilor paramilitare dotate cu echipament și tehnică militară modernă, că numărul separatiștilor înarmați este în creștere, datorită noilor detașamente de cazaci ce au sosit, că s-au întețit furturile și jafurile («numai azi (24 martie - n.n.) din 130 de infracțiuni 106 sînt jafuri, identificate fiind doar șase persoane», a spus ministrul), că separatiștii sînt cei care au încălcat acordul de încetare a focului și de astă dată; dl Antoci a concluzionat literalmente următoarele: «Ministerul Afacerilor Interne susține politica Președintelui, Parlamentului de soluționare prin metode pașnice. Însă, noi considerăm că cea mai bună soluție e oprirea războiului. Stimate Parlament, mă adresez doar cu o singură rugăminte: opriți războiul! Asta o spun din numele tuturor colaboratorilor ce stau pe poziție, în numele celor răniți, a rudelor celor care stau să plece în zona conflictului».
La întrebarea dlui Ion Vatamanu, ce înseamnă această rugăminte de a înceta războiul adresată Parlamentului, de parcă războiul a început din porunca deputaților, dl Antoci a spus: «Repet încă o dată, cu toată seriozitatea. Ca ministru de interne eu socot că Parlamentul poate să adopte o hotărîre, și nu vreau să spun că noi am început războiul, dar totuși trebuie să fie luată o hotărîre». Aici, dl Moșanu, pe drept cuvînt, a replicat că există un comandant suprem al Forțelor Armate ale Moldovei, care se ocupă de aceste lucruri, cerînd să fie terminată discuția problemelor militare, ținînd, în exclusivitate, de competența Președintelui și al Guvernului. «Nu are nici un rost, a spus d-lui, să discutăm probleme pe care le puteți formula direct Președintelui».
Astfel, discuția în această temă a luat sfîrșit, parlamentarii pornind, conform ordinii de zi, la examinarea Programului de stat pentru privatizare.
E de la sine înțeles, însă, că Executivul, în persoana dlui Antoci, nu intenționează să acționeze, preferînd, ca și pînă acum, să-și decline orice responsabilitate prin cereri absurde de a fi oprit războiul. Este inexplicabil refuzul factorilor de decizie din cadrul Guvernului de a înțelege și de a recunoaște că rezolvarea pe cale pașnică este o lipsă de realism în primul rînd pentru că acest război nu e altceva decît o agresiune din partea Rusiei și nu a fost declanșat la ordinul Chișinăului. Or, noi nu putem opri printr-o hotărîre ceea ce nu am declanșat. În al doilea rînd, pentru că situația a ieșit de sub controlul autoproclamatelor autorități de la Tiraspol (jafurile, furturile, asasinatele demonstrează elocvent acest lucru), ceea ce înseamnă că orice negocieri, chiar dacă ar exista o dorință sinceră din partea liderilor separatiști, nu vor avea nici un fel de rezultate. Mai mult, în contradicție cu poziția pacifistă a autorităților, situația odată ieșită de sub control, va duce la acțiuni de răspuns din partea băștinașilor înarmați, a voluntarilor care au început a sosi în zona conflictului. Cu alte cuvinte, confruntările se vor transforma într-un război civil.
Cu atît mai absurdă pare cererea Executivului de a «opri războiul», cu cît nu există, cel puțin la ora actuală, premise pentru o reglare pe cale diplomatică în cadrul C.S.I. În acest sens, referindu-se la întrunirea de la Kiev, dl Panțîru, răspunzînd solicitărilor noastre, a dat telefonic următoarea apreciere: «C.S.I. își dă sufletul».
Totodată, pentru a putea miza pe un ajutor din partea altor state, conducerea republicii trebuie să aibă o poziție oficială clară. Pînă în ziua de azi, însă, nici Guvernul, care a fost împuternicit de Parlament să acționeze, nici Președintele, care este comandantul suprem al Forțelor Armate ale Moldovei, nu au o poziție definită. Incertitudinea de care dau dovadă forurile conducătoare - cauza principală, după părerea noastră, a agresiunii armate - nu le va permite altor state să ia o atitudine corespunzătoare.
Între timp, atașamentul Guvernului la metodele pașnice de soluționare duce la o inactivitate, care se soldează cu noi victime.
Sursă: Sfatul Țării, Nr. —, 26 martie 1992, pagina 2, coloanele —.
