Cine citește regulat ziarul «Moskovskie novosti» poate la un moment dat să ajungă la concluzia că Tiraspolul e o suburbie a Moscovei. Aici, la Tiraspol, e acreditat corespondentul ziarului, Aleksandr Kakotkin, care prezintă în fiecare număr al «MN» cîte un material în susținerea categorică a separatismului. Iată titlurile doar a cîteva reportaje: «Kajdoi respublike svoi Karabah», «Pridnestrovskaia respublika bila i budet» (afirmația îi aparține lui A. Ruțcoi)... În ultimul număr (18) A. Kakotkin propune cititorilor ur interviu cu I. Smirnov, pretinsul președinte al republicii nistrene fantomă. Se publică și două «portrete» ale acestui «frate mai mare» care a declarat război poporului Moldovei.
Ziaristul moscovit dă publicității biografia vagabondului din Extremul Orient. S-a născut în orașul Petropavlovsk-Kamciatski, a lucrat un timp la Zaporojie, apoi apare nitam-nisam în orașul Tiraspol, cocoțîndu-se în fotoliul de director al uzinei «Electromaș», de parcă Moldova ar fi sărăcit de tot de cadre. Enigma sosirii în republică repede se elucidează: ca din senin oaspetele nepoftit se pomenește în fruntea celei mai agresive organizații antimoldovenești OSTK. Aflîndu-se în această postură, el pune la cale niște alegeri false, declară formarea așa-numitei republici sovietice socialiste moldovenești nistrene și se proclamă președinte al ei.
Ca să vezi, toate aceste acțiuni anticonstituționale, deci criminale, sînt apreciate de corespondentul moscovit ca normale, de la sine înțelese. Nu vede el nici o încălcare a normelor internaționale de drept în faptul că un cetățean din or. Petropavlovsk-Kamciatski al Rusiei, aflat la o depărtare de 11 mii kilometri de Moldova, vine în țara noastră și se face «prezident». Ce-i cu fenomenul acesta, cum să-l numim — colonizare, ocupație, piraterie? Iată și răspunsul lui I. Smirnov: «Rusia prima din țările C.S.I. a pogorît pe păcătuitul pămînt și a început să-și realizeze politica propriilor interese. Ucraina în acest domeniu cam rămîne în urmă». Este adevărat, A. Ruțkoi și S. Stankevici au fost mai activi, sosind la Tiraspol și acordîndu-le separatiștilor toată susținerea. Anume după această vizită I. Smirnov a înțeles de-a binelea că Rusia a preluat totuși politica imperială a U.R.S.S. Pînă atunci mai avea îndoieli.
În conformitate cu decretele anticonstituționale semnate de I. Smirnov în Transnistria au fost create formațiunile paramilitare, care apoi au desfășurat războiul împotriva structurilor legitime ale puterii de stat, împotriva populației satelor moldovenești din stînga și chiar din dreapta Nistrului. Iar acum el declară ziarului «MN» că vrea să formeze «forțe armate proprii» cu un efectiv de 11—12 mii de ostași. Din știrile ce sosesc din stînga Nistrului putem conchide că acest lucru a și început. În legătură cu acest fapt, I. Smirnov cere ca armamentul și averea armatei a 14-a să rămînă la dispoziția sa. Nu-i exclus că Rusia îi va satisface dorința.
Închipuiți-vă că un bandit înarmat, intră în casa cuiva, se face stăpîn pe o parte de gospodărie și apoi zice: omul acesta nu-i stăpîn în casa lui! Anume astfel procedează solul or. Petropavlovsk-Kamciatski...
De fapt, I. Smirnov nici nu se gîndește să-și facă geamantanele. El declară în interviu că «probabil, va fi nevoit să învețe limba moldovenească». Omul, din ordinul căruia în Transnistria se înfăptuiește o politică de genocid împotriva satelor moldovenești; sînt interzise ziarele și emisiunile radioului moldovenesc, sînt prigonite și persecutate cadrele naționale, zice că ar învăța limba băștinașilor. Mai mare fățărnicie nici nu-ți poți închipui. Dar așa a fost întotdeauna comportamentul ocupanților, colonizatorilor — ei supuneau aborigenii nu numai cu arma, cu forța, ci și cu minciuna.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. —, 14 mai 1992, pagina 2, coloanele —.
