[Du]pă cum s-a comunicat, la Casa de cultură din satul [Lung]a a avut loc o întîlnire-dialog între prim-ministrul [R]SS Moldova M. G. Druc, membrii guvernului și deputații, [pr]eședinții Sovietelor sătești de deputați ai poporului, [con]ducătorii gospodăriilor, organizațiilor și instituțiilor din raion, precum și ale unor întreprinderi din oraș. [În c]adrul convorbirii au fost puse multe întrebări care, [cred]em, că îi interesează și pe locuitorii raionului. Astăzi, [stima]ți cititori, vă dăm posibilitatea să faceți cunoștință [cu] ele, cît și cu răspunsurile membrilor guvernului. Citind materialul cu atenție, veți înțelege poziția noului [gu]vern al republicii, tendența lui la rezolvarea problemelor obligatorii pentru îmbunătățirea politicii naționale. La început vom lua cunoștință de cuvîntarea prim-ministrului M. Druc:
— [Dr]agi dubăsăreni! Membrii noului guvern, inclusiv și eu, într-un termen [foarte] scurt am dovedit să vizităm trei raione din sudul Moldovei, trei raione de [nor]d și trei — în centrul [republicii]. Astăzi toată [ziua] ne aflăm în raionul nostru. Impresiile noastre [sînt] cele mai frumoase [și] diverse. Am făcut cunoștință cu oameni harnici [și] […]. M-a impresionat satul Pîrîta, unde am [văzut] că oamenii n-au în de ajuns locuri la instituțiile [preșco]lare, dar, spre deosebire [de satele] din nordul Moldovei, sînt mulți copii. Înseamnă, [că viitorul] aparține satului.
[…] început această întîlnire […] confruntare în sen[sul cel] mai frumos al cuvîntului dintre guvernul, care [și el] se constituie abia cu participarea dumneavoastră. La ultima sesiune extraordinară am spus, că am avut speranța, că ne veți da trei luni pentru pregătirea programului de redresare a economiei naționale în contextul general unional. Însă n-am primit nici trei zile. Îndată am fost tulburați de oamenii ambițioși, de politicieni, care nu vor să rezolve problemele, ci ne atrag în curse diferite la tot pasul, care la sfîrșit au pus de gînd să dezmembreze republica. Parlamentul a dat cîteva zile organizatorilor RSSG și RSSMT pentru ca aceste decizii absurde să fie anulate. Dacă ele nu vor fi executate, noi vom fi nevoiți să luăm măsuri urgente.
Toată concenția actualului guvern, în fruntea căruia mă aflu, este bazată pe dezvoltarea rapidă a economiei, industriei ușoare, industriei alimentare a materialelor de construcții, a farmaceuticii și cosmeticii. Toate acestea pot fi fabricate pe baza materiilor prime locale. Agricultura noastră ne poate permite, dacă vom avea răgaz și libertate, și pace, ca să hrănim întreaga Moldovă. Mai mult decît atît, vom putea lua asupra noastră misiunea de a alimenta așa orașe mari ca Moscova, Leningrad, Murmansc, iar cu unele produse alimentare noi sperăm să ieșim și pe piața mondială. Deci aceasta este o prioritate a satului. Și dacă spunem satul, ne referim concret la programul guvernamental de gazificare, care ne va permite nu numai să creăm condiții normale de trai sătenilor, ci și să dezvoltăm industria ceramicii și industria de producere a cărămizilor, vom putea face mici întreprinderi termoielectrice, sere, ca anul împrejur oamenii să aibă fructe proaspete și nu numai locuitorii din Moldova, ci și cei din orașele din apropiere ale Ucrainei. Guvernul vede ca prima sa misiune gazificarea, precum și ameliorarea infrastructurii satului și amenajarea drumurilor. Pentru Sud am elaborat programul alimentării cu apă, după aceea, dacă ne vor permite resursele, vom trece la telefonizarea satelor.
Toate acestea se vor putea realiza de acum peste doi ani. Astăzi vreau să vă spun sincer, că anii 1991—1992 vor fi foarte grei pentru noi. Și iată de ce: o asemenea secetă ca în anul acesta n-a fost din 1946. Guvernul a adoptat un program, conform căruia vom face rost de un milion de tone de cereale, pentru a da oamenilor de la sat cîte o tonă pentru fiecare familie și, totuși, anul viitor va rămîne greu, fiindcă el va fi greu pentru toată țara. Sînt regiuni, care au o situație alimentară și mai grea. Oamenii [din partea] la Doroțcaia mi-au spus, că, chipurile, am deschis frontiera într-o parte și bunurile noastre le mănîncă cineva. Nu, ele nu dispar, dar probleme avem. Prea mult am cheltuit, am adus economia la impas... Și cum nu-l poți pune pe un om bolnav după operație în picioare a doua zi, așa economia nu poate fi ridicată într-o lună.
Vă spun încă o dată, că guvernul și-a luat răspunderea pentru viitorul poporului nostru, numai nouă ne trebuie și ajutorul vostru, nu trebuie să permitem ca republica noastră să fie ruptă în bucăți. Pe baza strategiei guvernului nostru peste doi ani noi vom putea ieși din criza și Moldova noastră va putea fi în centrul Europei, după cum și este situată ea geografic. Numai împreună cu dumneavoastră vom putea deveni o republică într-adevăr suverană.
Pe teritoriul colhozului «XXIII siezd CPSS» este o carieră, dar truditorii satului nu se pot folosi de ea. Colhozul e gata să ia cariera în arendă, dar concernul industriei ușoare n-o dă. Materialele de construcție se duc din raion. Nu se poate rezolva oare această întrebare în folosul sătenilor?
Mițcul I. T.: Am încheiat un contract cu concernul «Moldlegprom», conform căruia din planul volumului total de producție 50 de procente din cotileți rămîn pentru necesitățile raionului. Mai mult decît atît, prim-ministrul ne va ajuta să procurăm o mașină de tăiat piatră.
Tampiza C. A.: Eu aș rezolva această întrebare în felul următor: — aș determina cota de investiții a fiecărui participant. Dacă cariera se află pe teritoriul colhozului, să determinăm plata pentru pămînt, să calculăm fondurile de bază și să le repartizăm în jumătate, făcîndu-l acționar. În Edineț, de exemplu, așa au procedat.
Sovietele sătești simt o mare criză de materiale de construcție. Ce întreprinde guvernul pentru a îmbunătăți starea lucrurilor?
Tampiza C. A.: În primul rînd, noi am interzis construcția așa-numitelor vile. În al doilea rînd, de la începutul anului viitor vor fi repartizate materialele nu prin organizații, ci prin Soviete, pe loc și hotărîți, cît și pentru ce să se cheltuiască. [E] în de ajuns de a concentra la centru și bugetul, și resursele materiale. Veți construi fără indicația de sus.
Druc M. G.: Aș vrea să mai adaug la cele spuse mai sus: în următorii 2—3 ani trebuie să construim pe teritoriul Moldovei nu mai puțin de 100 de întreprinderi mici pentru producerea cărămizii. Avem lut, nisip, așa că vom putea organiza producerea olanelor, cărămizii. Trebuie să renunțăm la ardezie. Și nu numai deaceea, că ea nu e estetică și frumoasă, specialiștii consideră că ardezia e cancerogen.
Cum se planifică trecerea la județe? Pentru ce trebuiesc ele?
Druc M. G.: În primul rînd, fiindcă noi vrem să trecem la județe. În calitate de prim-ministru, voi spune serios, că noi nu vom izbuti să înfăptuim reforma economică, dacă nu vom schimba structura teritorial-administrativă a republicii. Nu doriți să formăm județe, propuneți atunci altceva, poftim, dar noi nu putem nici într-un caz să păstrăm cele 40 de raione. Pe timpul Rusiei țariste pe teritoriul republicii au fost județe. Domnitorul Dmitrie Cantemir le-a transformat în ținuturi. Din punct de vedre istoric împărțirea acestui mic teritoriu al republicii în unități administrative relativ mari era justificată. Țara era condusă bine, deși în acele timpuri nu erau telefoane, automobile, trenuri. Însă, după război s-a întîmplat ceva straniu, s-au format 60 de raione și nu în scopuri economice, ci politice, pentru a efectua mai repede colectivizarea. Pe timpul lui Hrușciov au înțeles, că 60 de raione cu aparatul administrativ, care era susținut din contul poporului, era prea mult pentru o astfel de republică ca a noastră și le-au micșorat pînă la 24. Iar din 1964 raionele din nou au început să crească ca ciupercile după ploaie, mai ales, îi plăcea să formeze aparate noi birocratice lui I. I. Bodiul. O asemenea situație e și în capitala noastră. Chișinăul n-are nevoie de cinci raione.
În guvern, parlament vin diferite propuneri. Și, totuși, majoritatea se pronunță pentru județe.
Acum vă răspund concret cum văd eu rezolvarea acestei probleme. Pentru mine aceasta e o chestiune economică. Noi întrăm în secolul XXI, secolul informaticii, cînd în toate sferele veții noastre vor fi folosite computatoarele. Noi nu trebuie să ne temem de teritoriile administrative mari. Dacă vor fi formate județele, numaidecît trebuie ca ele să fie egale, așa ceva cere știința, trebuie de făcut în așa fel, ca în fiecare din ele să între un număr egal de oameni ca să nu se primească așa cum este în Uruguai, care are un milion 200 de mii de locuitori, dintre care un milion din ei trăiesc în capitală. Așa ceva e inadmisibil.
În ce constă această reformă teritorială? Constă în următorul: noi nu urmărim scopul de a-i lăsa pe oameni fără lucru. Dar mergem pe calea descentralizării. Ceva se face de acum la Chișinău, adică desființarea ministerelor, organizațiilor de prisos, centralizarea proceselor de elaborare și adoptarea programelor în scurt timp va ajunge și pînă în raione, sate. În capitală vom renunța la raione, vom merge pe calea orașelor Ircutsc, Crasnodar și altele, vom ține un aparat în loc de cinci. Socotiți, cîți bani vom economisi numai în Chișinău, dar dacă toate acestea vor avea loc în republică? Vă asigur, că nu mai rău vom conduce capitala. Vom anganja cîțiva programiști talentați, vom cumpăra tehnica necesară, iar ceilalți oameni vor produce bunuri materiale.
Astăzi avem foarte mulți consumatori și foarte puțini producători, deaceea nu ajung mărfuri de consum. Și chiar acum, cînd a fost anunțată activitatea liberă de antreprenor, cînd fiecare se poate ocupa cu lucrul său, oamenii nu vor să lucreze, iar dumneavoastră mă întrebați, de ce se desființează ministerele, doar lor le era bine. Lor? Desigur. Dar de ce ei nu se gîndesc la oamenii, care îi hrănesc, îi îmbracă, îi încalță? Noi am redus 20 de ministere, 16 organizații birocratice, iar în clădirile lor am deschis 14 școli, ce-i drept cu greu, dar nu-i nimic.
De ce raionului nostru i se repartizează fonduri mizere de mărfuri industriale?
Tampiza C. A.: Fondurile se repartizează mai mult sau mai puțin just. Numai că mărfuri nu vedem. Și nu le vom vedea pînă nu se va stabiliza piața. Spre regret, azi avem mai mulți bani, decît mărfuri. Noi, pe calea dării în arendă a întreprinderilor comerciale, de producere, vom putea lua de la oameni banii de prisos. De altfel, nu vom ajunge la o economie sănătoasă. Ne vor critica, vor realege noi conducători, dar ce folos? În anul curent volumul circulației de mărfuri în republică a crescut cu 18 procente. Asemenea ritmuri Moldova n-a cunoscut în ultimii 20 de ani. Banii, cum se spune, își fac lucrul. Nu dedjaba guvernul se ocupă intens cu problema importului și exportului mărfurilor. Ce-i drept, nu pretutindeni ne-au înțeles just. De exemplu, cînd lucram împreună cu Șatalin și cu Rîjcov, mi s-a pus întrebarea, de ce SS al RSS Moldova a adoptat o hotărîre cu privire la problema abordată, doar în țară trebuie să fie o singură piață, principii unice de apărare, acelaș spațiu. Da, dar nu-mi este clar, cum putem vorbi despre o piață unică, dacă salariul locuitorilor noștri e de 2—2,5 ori mai mic decît în alte regiuni. Iar cînd de acolo propun bani mari, are loc o mare pierdere a mărfurilor. Numai în cele 8 luni în republică au fost încasate mai bine de 300 milioane de asemenea hîrtii. Dar nouă nu ne trebuiesc bani, ci marfă. Ce să facem?
Vreau să vă explic și poziția noastră cu privire la valuta națională. Noi nu vrem să întroducem valuta noastră. Dacă timp de un an-doi rubla va deveni convertită, valuta, pur și simplu, nu va trebui și noi vom putea ceva cumpăra. Dacă, însă, rubla nu va deveni convertită, atunci nu numai noi, ci toate republicile vor trece la valuta locală, pentru a-și apăra piața. Dar cum credeți, cartele la Mo[scova], acestea nu sînt bani n[u]? Iar eliberarea mărfurilor [pe] pașaport? Deaceea noi [ti]mp de un an trebuie să stabil[izăm] piața noastră internă.
De ce s-au majorat prețu[ri]le la țigări, rachiuri și [vin]uri?
Tampiza C. A.: Guvernul, [ho]tărînd să majoreze prețuril[e], se gîndea, în primul rînd, [la] cele de achiziție. Dacă avem în raion fabrici de tut[un], atunci reprezentanții lor [pot] se scoale și să spună, ce [am] făcut noi rău. Pînă în pre[zent] noi exportam tutun[ul] cu prețuri ieftine, se fu[ma], dacă doriți. Am avut o asemenea întîmplare, cînd a fo[st] cumpărat un vagon cu țig[ări] cîte 40 de copeici pentr[u] o cutie, iar în Moscova [au] fost vîndute cu trei ruble. Banii aceștia au ajuns nu [în] buget, ci în buzunarul cel[or], care se ocupă cu specula[ția].
Guvernul a hotărît să ma[jo]reze, în primul rînd, prețu[rile] la poamă și tutun, num[ai] în felul acesta întorcînd [s]atului aproximativ 40 mili[oa]ne de ruble, acum se poate [face] drumul de asfaltat, și [de] tras gaz, și de majorat salariul colhoznicului.
Dar cum se va plăti tutun[ul] vîndut statului pînă la adoptarea hotărîrii?
Tampiza C. A.: În hotărî[re] e scris clar, că prețur[ile] de achiziție se majorează [pentru] roada anului curent.
Cum se va forma buget[ul] local al Sovietului sătesc?
Tampiza C. A.: Noi acum m[ai] des vom vorbi despre bugetul [re]publican și cel local. În bugetul unional, cînd va fi formata Uniunea statelor suverane, vom transfera nu [pentru] presiune, ci pentru rezolva[rea] problemelor comune. Ne vom stărui să creăm Sovietelor [lo]cale condiții pentru activitate, bază financiară, ca problemele locale să fie rezolvate independent.
Cîți pensionari nemoldoveni trăiesc în Moldova?
Spinei G. A.: Doar știți, că nu împărțim pensionarii după naționalitate. Pot să spun doar, că în ultimul cincinal în republică la locul [de] trai permanent au sosit 15 mii de pensionari din alte regiuni ale țării, luînd în considerație militarii, lucrătorii ministerului afacerilor interne, securității de stat […].
(Va urma).
Sursă: Drapelul Biruinței, Nr. 113, 22 septembrie 1990, pagina 1, coloanele —.
