COR: Cum credeți, numele lui Ștefan și sfințirea Sa ne vor ajuta și mai departe ca să obținem libertatea pe care ne-o dorim și pacea?
VOCE: Sper că anume numele lui. Pronunțînd numele Ștefan, mie îmi pare că el ne va aduna și vom fi mai puternici. Anume numele lui ne va îmbărbăta și ne va întări.
VOCE: Eu nu pot să lămuresc deodată nimica. Eu am venit ca să aduc la cunoștință lumii despre ceea ce se petrece în raioanele din stînga Nistrului. Acolo-i vărsare de sînge. Nu-i așa cum spune domnul Snegur, că, oameni buni, calmați-vă, că noi vom face pe cale pașnică și cu politica, cu concilierea. Dar acolo se poate de răsculat, — să dee un ordin — să se răscoale toată lumea și să apere pămîntul strămoșesc. Și să nu aștepte, că unul stă acolo, dar altul se primblă cu domnișoara pe stradă. Atîta, eu mai mult nimic nu pot spune.
COR: Avem noi așa oameni ca Ștefan cel Mare care să ne adune pe toți grămăjoară?
VOCE: Sînt, însă n-au ieșit la suprafață. Nu-i cunoaște lumea.
VOCE: O adresare la parlament. Să eie o decizie oarecare, să dee tehnică. Toți băieții — numai cu niște praștii stau acolo, da cu praștia nu poți să te duci împotriva tancului, să eie să scoată armata a 14-ea urgent. Altfel noi nu mai putem să răbdăm atîta vărsare de sînge. De pe zi pe zi se duc băieții și din ce cauză noi nu știm. Din ce cauză a murit fratele meu — îi trădare, vînd-vînd, din parlament ne vînd.
VOCE: N-avem lideri de nădejde cum a fost Druc. Domnul Druc este un singur nepot al lui Ștefan. De cînd s-a început renașterea națională ca Druc nu știm dacă va mai fi așa om. Să ne unim toți unul ca unul și să ne apărăm țara.
COR: S-au adunat deacum mai mulți oameni, aveți și Dumneavoastră a ne spune cîteva reflecții la situația în care trăim?
VOCE: N-am ce spune nimic.
VOCE: Avem trădători, a vrut să spună Dumnealui. Trădători avem. Se vede cu ochiul liber că avem trădători.
COR: Puteți numi nume concrete?
VOCE: Concret eu n-am să spun, fiindcă mă rog, eu nu sînt politician, sînt om simplu, dar văd ce se petrece în timp de doi ani, cuiva i-o încurcat domnul Druc, l-au scos, l-au pus pe domnul Muravschi, iar l-au scos, pe urmă l-au găsit pe domnul Sangheli ... Agrarienii toți caută să-și bată buzunările, să-și facă capital și mîine-poimîine va veni privatizarea și o să spună: eu cumpăr jumătate de oraș. Atuncea eu m-oi duce cu ziua la dînsul. El știe că viitorul înspre asta vine. Înapoi, clar că puterea sovietică nu va mai veni. Și ei își bat buzunările, ori unul dintr-înșii va fi un ambasador într-o țară undeva acolo și pe noi ne-or lăsa la voia soartei.
VOCE: Iaca în parlament sînt 80 de procente comuniști, dar de la comuniști n-ai ce te aștepta ceva bun. Ei bine nu ne-au vrut niciodată, nici n-au să vree. Comunismul înapoi ei sînt în stare să-l instaureze, dar democrație nu-s în stare să facă. Ei nu se transformă. Pur și simplu trebuie de interzis să fii la conducere dacă ai fost comunist, de interzis complet, și atunci de făcut democrație.
VOCE: Noi ne-am înjosit întotdeauna în fața lor. Noi întotdeauna o să fim un popor înjosit, fiindcă noi n-am arătat ca Ștefan cel Mare că sîntem demni și curajoși de a apăra pămîntul. Noi ne-am închinat în fața lor.
VOCE: Referindu-mă la Ștefan cel Mare, eu demult mi-am dat credința, de cînd s-a început renașterea națională și cînd văd astăzi pur și simplu-s vorbe în zadar, nu știu ce să spun, n-am ce spune fiindcă mă tem că noi ne-am pierdut.
VOCE: Oamenii care au venit întotdeauna aicea cred că toți au jurat de a fi așa cum a fost Ștefan cel Mare. Noi totdeauna în inimă o să-l purtăm.
VOCE: Tare mă doare inima că am avut adunări naționale, cînd a fost renașterea națională ne adunam pe piață aici, cînd a avut nevoie — cînd a fost puciul — domnul Mircea Snegur — atunci în timp de o oră toată piața era plină — mii erau patrioți. Dar acuma nu-i nimenea. Din ce cauză? Nu-s cointeresați parlamentarii. Și așa îmi dau seama, după ideea mea, că cineva ne trădează ori mai știu eu cum, așa, și stau la sfat cu aceeași transnistreni și speculează cu războiul acesta. Mîine poimîine a veni Rutkoi și cu Jirinovski și cu Elțin împreună și vor spune că iaca el îi Ștefan, ne-a face manifestare tot așa — dar asta pe noi nu ne aranjează. Noi vrem să nu ne asuprească pe noi imperialiștii.
Cînd am fost la evenimentul cu găgăuzii, ne-a plăcut, tare ne-a plăcut domnul Mircea Druc — a fost la început, umăr la umăr cu voluntarii. Și m-am încredințat 100 de procente — că l-am văzut adevărat, a mers cu noi noaptea, a stat, a mîncat dintr-aceiași veselă — și lumea credea că Druc duce poporul la luptă împotriva găgăujilor. Nu-i adevărat, nu-i adevărat.
VOCE: Nici o greșeală n-a făcut. El tare drept a făcut. El nu avea să facă nici o vărsare de sînge — alții au împușcat acolo — dacă se făcea atunci armata națională, totul avea să fie normal. N-avea să fie nici un omor. N-avea să fie nici în Tighina, nicăieri...
VOCE: Fiindcă e zi însemnată în legătură cu domnul Ștefan cel Mare eu vreau să spun că avem și război în țară și sîntem într-o situație foarte critică. Și totuși, în ce situație ne aflăm noi, socot că sîntem datori să restabilim țara lui Ștefan cel Mare de la Munții Carpați și pînă la Marea Neagră. Cu tot cu Transnistria. Repet încă odată, cu tot cu Transnistria.
VOCE: Dacă va dura războiul acesta pînă la toamnă, undeva vreo jumătate de an acolo, închipuiți-vă că populația cea mai activă și cei mai buni patrioți ai neamului vor fi morți. Și la toamnă o să rămîie numai populația ceea, care-i de acord cu comunismu, și cu socialismu, cu ce o fi, și comuniștii foarte ușor vor instala iarăși comunismu în Moldova. Și, vreau să spun, că dacă e stare de război, apoi trebuie de făcut mobilizarea totală. Atunci noi o să ne lămurim și cu dușmanii care-s aici, și cu acei care-s la hotar, numai în felul ăsta. Dar mobilizarea totală nu vor să facă, asta înseamnă că cineva e cointeresat, ca populația care-i activă, patrioții neamului, să fie distrusă. Să-i omoare și iată atunci comuniștii vor înflori.
2 iulie 1992
(Materialul, deocamdată, n-a fost difuzat pe post.)
Sursă: Țara, Nr. 29 (99), 14 iulie 1992, pagina 1, coloanele —.
