Dragi cititori și jurnaliști,
Citesc, privesc, ascult. Mereu una și aceeași: ne-au bătut, ne-au împușcat, ne-au înșelat, ne-au oprit gazul... Și mă întreb: cui ne plîngem? Cine va stăvili toate nedreptățile?
Am citit un articol, aș spune, foarte deștept («Cu căldărușa la fuguța», «M. S.», 22.07.92), semnat de G. Berbecaru. De cînd e lumea se știe că nu hoții sînt cei mai puternici, ci stăpînul. Să ne închipuim că au intrat hoții într-o curte și au început să-și facă de cap, iar stăpînul casei împreună cu feciorii, fiicele și nevasta nu îndrăznesc să se opună. Atunci bandiții îi violează fiicele, nevasta și îi împușcă pe toți. Dacă însă gazdele ar încerca să-i lovească cu toporul, cu sapa, poate și i-ar dezarma. Chiar dacă ar fi ucis unul sau doi dintre ei, ceilalți ar fi rămas vii, iar banda ar fi fost distrusă. Deci, domnul Berbecaru îndeamnă în acest mod să se stingă pojarul cît mai curînd. Așa înțeleg eu!
Se spune că armata a 14-a s-a angajat să oprească banditismul, dar mereu se împușcă și se distruge, nu se dă de urma misterioasei forțe a treia. Ne miră faptul că acea forță a treia mereu împușcă anume în poliția noastră, distruge localitățile care nu sînt pe placul separatiștilor. Concluzia mea personală: anume armata a 14-a protejează forța a treia. Știu eu cum sînt păziți harbujii în colhozuri. Toți cei ce jinduiesc bunul străin își propun clienții la paza lui. Apoi fură organizat, căci paza e a lor. Așadar propun: cît încă n-am pierdut totul să fie respinsă de urgență paza.
Dommilor parlamentari, nu permiteți celor ce ne omoară să ne și apere. Rugăm să fie îndepărtați urgent militari[i] ruși de la paza Moldovei.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 111 (17981), 6 august 1992, pagina 2, coloanele —.
