— Cum ați aprecia Dvs, domnule Președinte, relațiile Moldovei cu statele ce determină politica regională și mondială — doar republica Dvs. e situată în centrul Europei? Care sînt în opinia Dumneavoastră prioritățile în politica externă a Chișinăului?
— Situația geografică trebuie să ne ajute la stabilirea contactelor nu numai cu vecinii nemijlociți — România și Ucraina. Vis-a-vis de ele situația e deosebită — legăturile noastre sînt determinate de frontierele comune. România e o țară-soră. Noi sîntem două componente ale unui tot întreg, istoria a făcut așa ca astăzi să existe pe pămînt două state românești. Este vădită necesitatea integrării lor — atît pe plan cultural, cît și economic. Ucraina e un stat cu mare viitor și, după mine, relațiile cu ea vor fi tot atît de strînse ca și cu România. Însă fără de o orientare simultană și la Est și la Vest e greu să mizezi pe succes. La Răsărit ne cunoaștem partenerii pînă la Japonia — aceștia sînt fostele republici unionale. Există o interdepedență între noi în multe domenii, dar trebuie să ne modernizăm și să ne reorientăm spre Occident. Contăm mai întîi de toate pe țările mai aproape de noi în plan geografic — Turcia, Bulgaria. Primul Ministru al Republicii, Valeriu Muravschi, recent s-a întors din Turcia, unde s-a întîlnit cu președintele Turgut Ozal și cu premierul Suleyman Demirel. Ankara este în mod principial de acord să ne ofere un credit. În prima jumătate a lunii iulie, în timpul vizitei lui Demirel în Moldova, planificăm să semnăm un tratat cu privire la legăturile comercial-economice.
— Înseamnă oare cuvintele Dumneavoastră: «Istoria a făcut așa ca astăzi să existe două state românești», — că Dvs. sperați în unirea lor, așa cum s-a întîmplat în Germania ori Vietnam? La Chișinău despre reunire se vorbește foarte serios, ca despre o ipoteză de lucru.
— Istoria problemei noastre e alta, decît în țările amintite de domnia voastră. Moldova a intrat în componența imperiului rus în anul 1812. În 1918, o parte a teritoriului ei a trecut la România, peste o habă de vreme «s-a întors» în componența U.R.S.S. În urma acestor «reîmpărțiri» în republică au apărut coloniști bulgari, găgăuzi, ucraineni. Dacă se poate spune așa, s-a format poporul moldovenesc multinațional.
Astăzi e destul de dificil să determini caracterul de perspectivă al unirii cu România. Pentru mine una e clar: trebuie eliminat pe deplin un asemenea fenomen rușinos cum este sîrma ghimpată între două state. Frontiera cu România trebuie să fie deschisă — fiecare din noi are rude peste Prut. Peste un oarecare timp vom prelua controlul asupra frontierei și o vom înlătura. Totodată, mă voi repeta, n-aș lua asupra mea îndrăzneala să vorbesc despre unire. Cei din opoziție nu înțeleg punctul meu de vedere, lor li se pare că mă contrazic pe mine insumi, deoarece am fost inițiatorul ieșirii din imperiul sovietic, am făcut multe pentru renașterea limbii... Dar trebuie să știm ce vrea poporul, care a fost atît de multă vreme separat de partea «nesovietică» a României, Moldova de peste Prut.
Dea Domnul, se va înviora economia, atunci în genere nu va mai fi dorința unirii cu nimeni. În prezent mă frămîntă mult mai tare problema integrității Moldovei, dezamorsării conflictului transnistrean, restabilirii legăturilor dintre malurile drept și stîng ale Nistrului.
— Ați putea să evaluați fie și cu aproximație pierderile republicii în timpul acțiunilor de luptă?
— Cheltuielile zilnice pentru război alcătuiesc milioane de ruble. Dar ce înseamnă aceste cifre în comparație cu jertfele omenești — istoria ne va învinui desigur că n-am putut evita conflictul armat. Afară de aceasta, raioanele din stînga Nistrului, unde sînt concentrate 37 procente din potențialul industrial al Moldovei, nu transferă nici o copeică în bugetul republican. Iată de unde apare tărăgănarea în realizarea programelor sociale, în plata salariilor și pensiilor.
— Nu vi se pare că situația de aici amintește conflictul iugoslav, unde originarii din republica dominantă încearcă să creeze propria formațiune statală pe teritoriul republicii ce se separă. Este posibilă oare în țara Dumneavoastră varianta iugoslavă?
— Sînt departe de gîndul de a-i învinui de ceva pe ruși. Totodată trebuie să ținem minte că 75 procente din ei trăiesc pe malul drept. Nimeni nu ne poate învinui de genocid. În timpul campaniei preelectorale, cum eram primit la Chișinău, tot așa și la Tiraspol. Toată problema vine de la liderii, care vor ca totul să rămînă ca în ultimii 50 de ani — între altele refuză să accepte statutul de stat al limbii române, se împotrivesc cerinței de a scrie documentația de serviciu în două limbi (eu, de exemplu, chiar înainte de a acorda acest interviu am semnat Decretul cu privire la Comitetul Olimpic republican în română și în rusă).
Nu cred că în republica noastră conflictul va atinge proporțiile celui iugoslav. Depun eforturi enorme pentru instituirea păcii și persoanele noastre oficiale în frunte cu prim-viceprim-ministrul Guvernului, și poporul însuși, cu diplomația «de tranșee»: între poziții a fost stabilită legătura telefonică și în fiecare zi ostașii se înțeleg cu inamicii să nu deschidă focul (apoi, ce-i drept, pe malul stîng apar generalii și tirurile încep din nou). Unde mai pui că în partea stîngă a Nistrului predomină moldovenii — ei alcătuiesc 40 de procente, afară de aceasta acolo ucrainenii constituie 28 procente și numai 25 procente sînt ruși. Ni se impune o federație pentru care nu există temeiuri.
— La Moscova și la Chișinău există diferite puncte de vedere asupra conflictului: în Rusia el e considerat ca interetnic, iar în Moldova — ca politic...
— Circa 20 de mii de oameni au trecut deja de pe malul stîng pe cel drept, mai bine de 10 mii de refugiați au plecat în regiunea Odesa. Cei care au rămas trebuie să se lămurească ei înșiși cu cele ce se întîmplă. Afirmațiile lui Elțin precum că trebuie apărați rușii din străinătatea apropiată sînt floare la ureche pe lîngă cele ce spune ministrul apărării al Rusiei, Pavel Graciov. El a declarat: voi introduce trupele pretutindeni unde trebuie apărată populația rusă. E un mod de abordare nazist: să arunci militarii în Transnistria de dragul a 100 de mii de ruși în timp ce 460 mii trăiesc pe malul drept. Sau vicepreședintele Aleksandr Ruțkoi a venit, apoi s-a întors la Moscova, a arătat din pumni și a mai zis la congres că prin exemplul Moldovei Rusia trebuie să dea o lecție altor republici cum va apăra drepturile populației ruse. Iarăși e vorba de nazism. Dar în general n-aș vrea să mă pronunț cu duritate asupra declarațiilor conducerii rusești în privința introducerii trupelor, cu toate că asemenea cuvinte sînt cel puțin negîndite — mi-au transmis că Boris Nicolaevici se supără. Contez foarte mult pe gîndirea lucidă a lui Andrei Kozîrev. El doar, înțelegînd perfect că rușii trebuie apărați, accentuează anume aspectul politic al conflictului transnistrean. După mine, anume la tratativele miniștrilor afacerilor externe al Rusiei și al Moldovei, apoi în cadrul tratativelor cvadripartite vom soluționa problema — am reușit doar să diminuăm tensiunea din Bender.
— Cu toate că pozițiile liderilor Federației Ruse diferă, Dumneavoastră contați pe victoria diplomației?
— Noi am încheiat un Tratat foarte bun cu Rusia și spre deosebire de Moscova l-am ratificat demult. El conține multe articole de compromis, inclusiv cu privire la rușii din Moldova. În Rusia există forțe sănătoase cu care trebuie să ne înțelegem. E necesar să continuăm tratativele cu Elțin, altminteri ne așteaptă un război îndelungat și, ferească Dumnezeu, internaționalizarea conflictului.
— Dar ce va fi, după Dumneavoastră, cu armata 14? Doar anume acțiunile ei au provocat declarația Dumneavoastră cu privire la războiul dintre Rusia și Moldova.
— Această armată nu e numeroasă. Ostașii ei sînt în temei, după cîte știu, băștinași, ei vor rămîne acasă, ceilalți vor putea fi evacuați. Adică armata trebuie scoasă de pe teritoriul moldovenesc — după implicarea ei în conflict nu există alternativă. În același timp tancurile și acuma se află pe pozițiile de luptă. Afară de aceasta, după datele cercetării, tancuri sînt și pe malul drept. Cine poate să garanteze că într-o bună zi ele nu vor apare în Chișinău?
— Comentați, vă rog, informația recentă despre livrările de tancuri din România în Moldova.
— E o dezinformare. Am primit de la București echipament militar, au sosit și cîteva transportoare blindate, dar despre tancuri nici n-a fost vorba. Cu toate că trebuie să atrag atenția asupra faptului că Moldova e un stat independent și poate să achiziționeze arme nu numai de la Rusia, ci și de la orice altă țară.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 79 (17949), 11 iunie 1992, pagina 1, coloanele —.
