Precum se știe, la 7.02.92 Prezidiul Consiliului Federației Sindicatelor Independente din Moldova a adoptat o declarație prin care cereau executivului republicii să întreprindă acțiuni concrete și operative în vederea intensificării protecției sociale a populației. În caz contrar, se spune în declarație, «acest fapt va fi calificat drept o ignorare ordinară a cerințelor truditorilor și sindicatele republicii vor întreprinde, începînd cu luna martie a.c., acțiuni de protest de masă, iar în cazul extrem — vor declara greva națională». E cunoscut și punctul de vedere al Guvernului Republicii Moldova față de declarația Prezidiului C.F.S.I.M. Într-un comunicat dat publicității se spune, printre altele, că «chemarea la acțiuni de protest cu caracter de masă și la greve nu va soluționa deloc situația economico-socială în care ne aflăm, ci, din contra, o va agrava». Precum vedem, odată cu declanșarea liberalizării prețurilor, relațiile sindicate-Guvern s-au tensionat simțitor. În scopul ameliorării lor a fost formată o comisie de negociere, care să pună bazele unei colaborări permanente ale acestor două organisme. Și iată, că în sfîrșit, după aproape o lună de la adoptarea declarației Prezidiului C.F.S.I.M., părțile s-au așezat la masa tratativelor.
Cu numai două ore înainte [d]e ședința comisiei de nego[ci]ere domnul Mircea Snegur, [P]reședintele Republicii, vor[b]ind de la tribuna centrală a [P]arlamentului despre situația [in]ternă și externă a Moldovei, învinuit sindicatele că în actuala perioadă complicată, cînd e nevoie de eforturi comune în vederea depășirii crizei, sindicatele cheamă poporul la grevă. Această apreciere, deși n-a plăcut multor lideri sindicali, n-a influențat începutul desfășurării negocierilor, reprezentanții celor două părți analizînd la rece cauzele și condițiile ce au dus la agravarea relațiilor sindicate-Guvern. Desigur, au fost expuse și opinii contrare, dar, grație argumentelor invocate, ele n-au devenit contradicții. S-a observat clar, că și reprezentanții sindicatelor, și cei ai executivului republicii doresc constituirea unor relații bilaterale normale bazate și pe înțelegerea caracterului complicat al perioadei de reformare a economiei, a necesității elaborării unui mecanism eficient pe protecție socială a populației. Oamenii nu vor majorarea salariilor, au opinat unii lideri sindicali, ci soluționarea problemei plasării lor în cîmpul muncii. Această chestiune s-a agravat foarte mult mai ales în construcții. Înțelegem că situația e complicată, dar noi, au ținut să menționeze reprezentanții guvernului, nu putem garanta tuturor locuri de lucru, deoarece în condițiile economiei de piață șomajul e un fenomen firesc. Și totuși, a spus domnul Vasile Cuhal, ministrul construcțiilor, vom încerca să soluționăm problema, căutînd locuri de lucru în alte țări. Oricum, a opinat domnul Constantin Oboroc, prim-viceprim-ministru, în această ordine de idei ar trebui să fie elaborate anumite garanții minime.
Participanții la ședință au căzut de acord ca relațiile dintre angajați și patroni să fie reglementate în baza unor acorduri încheiate la nivelul Guvernului, ramurilor și unităților economice. Reprezentanții sindicatelor au insistat ca negocierile să se înceapă cu soluționarea celor mai importante probleme formulate în Declarația Prezidiului C.F.S.I.M. din 7.02.92. Astfel, părțile au convenit că la ședința următoare să fie examinate chestiunile legate de aprovizionarea Republicii Moldova cu resurse tehnico-materiale sub aspectul asigurării angajaților cu front de lucru, realizarea bugetului minim de consum, indexarea veniturilor. S-a acceptat și propunerea ca cele două părți să prezinte scheme de proiect ale acordurilor și contractelor, care urmează să fie încheiate între reprezentanții patronilor și ai angajaților. Tot la această ședință a fost format un grup de lucru din partea C.F.S.I.M. și executivului republicii, care să elaboreze proiectul de regulament al comisiei de negociere sindicate-Guvern.
Sursă: Vocea Poporului, Nr. 9 (100), 10 martie 1992, pagina 1, coloanele —.
