«Mama lui fusese ucisă mișelește de cazaci și zăcea întinsă pe trotuar, într-o baltă «Oameni, oameni, plînge un copil...» e sînge. Tatăl, polițist de profesie, fusese ucis cu două zile înainte la sediul poliției din Tighina. Copilul încă nu împlinise doi ani. Rămăsese singur pe trotuar, plîngînd și încercînd să se tîrască de-a bușilea spre cadavrul mamei lui. Străzile erau pline de oameni morți care putrezeau în soare. Nimeni nu avea curajul să iasă din ascunzători, pentru a aduna morții. Se trăgea din tancuri, din puști mitraliere și din pistoale automate» - relatează o refugiată din Tighina, martoră oculară a genocidului declanșat de separatiști în 19 - 21 iunie asupra populației civile din orașul Tighina.
Emilia Gascon, refugiată din satul Corjova, raionul Criuleni relatează un caz asemănător petrecut duminecă, 21 iunie, la Corjova: «Cazacii au intrat peste vecinii mei în casă. Au violat fetița de 11 ani sub ochii părinților, apoi au ucis-o. După ce au terminat cu fetița, i-au ucis mișelește pe cei doi părinți. Rămas singur în curte, plîngea un copil de șase ani».
Cazurile de fetițe batjocorite și omoruri bestiale la care s-au dedat gardiștii cazaci în satul Corjova, în 19-21 iunie, ca și în alte localități ale Republicii sînt atît de numeroase, încît, practic, nici nu mai pot fi enumerate. În beciul unei locuințe în care mai multe familii se adăposteau de bombardament, gardiștii cazaci au violat o fetiță de 13 ani, în văzul tuturor celor aflați în beci. I-au ucis apoi pe toți bărbații, lăsînd în viață numai femeile. Alte două fetițe de 9 ani au fost ucise mișelește și lăsate într-o baltă de sînge în curtea casei părintești.
După fiecare bestialitate de acest gen comisă, gardiștii cazaci au filmat trupurile copilelor batjocorite și cadavrele celor uciși, iar imaginile le-au transmis postului de televiziune Ostankino, unde au fost difuzate și prezentate drept crime ale «românilor-fasciști». «Iată ce fac românii moldoveni cu populația civilă» - comentează Ostankino, numindu-i pe basarabeni ocupanți fasciști care trebuie alungați de pe pămîntul sovietic.
Sîntem în 24 iunie, cînd împreună cu redactorii Andrei Viziru și Zina Izbaș de la Radio Chișinău ne deplasăm spre Corjova și Dubăsarii Vechi, cele două sate alăturate din raionul Criuleni. In Corjova, este greu să mai găsești un om. Sătenii care nu s-au refugiat, sînt pe cîmp, își lucrează pămîntul. Privim, din șosea, cîteva femei săpîndu-și sfecla. După expresiile întipărite pe fețele lor, în timp ce muncesc, cu sapa în mînă, am putea crede că ele se află într-o biserică, rugîndu-se profund lui Dumnezeu. Și cum nu poți deranja un om în timp ce se roagă, ne continuăm drumul, spre Dubăsarii Vechi.
Pe pozițiile de luptă ale forțelor de apărare moldovenești de la Dubăsarii Vechi, găsim cîțiva tineri voluntari așezați în jurul unei mese improvizate și jucînd...șah. Nu este o glumă, și nici ironie, stimați cititori. In timpul nopții care trecuse, satul Dubăsarii Vechi fusese bombardat de separatiști, o casă fusese distrusă, iar asupra pozițiilor forțelor de apărare moldovenești, separatiștii deschiseseră foc de mitraliere și rachete Alazan. Dar acestea toate se întîmplaseră în noapta care trecuse. Astăzi, aici, domnește o liniște perfectă. In păduricea de pe malul Nistrului unde se află pozițiile forțelor de apărare moldovenești, nu se aud decît păsările.
Stăm de vorbă cu voluntarii Spînaru Vasile Mihai, Lazăr Costel și Vlad Ciuc Petru, care ne mărturisesc nemulțumirile lor. Sînd supărați pe parlamentarii Republicii Moldova care se pierd în discuții sterile, în timp ce lor le putrezesc picioarele în tranșee. Tinerii voluntari sînt de asemenea supărați pe parlamentari. Pentru că, tot ca urmare a hotărîrii date de ei, nu li se dă voie să tragă. «Separatiștii trag tot timpul în noi, dar noi avem ordin să nu tragem». De altfel, ne aflam în cazarma de la Dubăsarii Vechi, cînd un grup de voluntari au fost trimiși la poziții, de către comandant, cu ordinul: «Să nu trageți decît în păsări». Am observat și felul cum au scrîșnit din dinți acei băieți, care n-aveau, sărmanii, nimic cu păsările.
La primăria din Dubăsarii Vechi îl găsim pe viceprimarul Ion Coșulschi, moțăind la un birou. E după-amiază și este foarte cald. Viceprimarul are în față, așezate ca la o expoziție o rachetă Alazan și un proiectil antitanc (sau ce mai rămăsese din acestea), cu care în noaptea care trecuse separatiștii trăseseră în primărie. «Acesta nu este război. Este un haos.»
În seara de 23 spre 24 iunie, separatiștii au deschis foc din aruncătoare de mine, rachete Alazan și proiectile antitanc asupra pozițiilor forțelor de apărare moldovenești din satele Cocieri și Coșnița. Deasupra satelor Dănceni și Durlești din apropierea orașului Chișinău, în dimineața zilei de 24 iunie au survolat avioane ale Armatei a 14-a în zboruri de recunoaștere. În după-amiaza zilei de 4 iunie, un nou atac masiv a fost deschis de separatiști asupra orașului Tighina. Au murit doi polițiști. În noaptea de 24 spre 25 iunie, separatiștii au folosit tehnică grea, rachete Alazan și puști mitraliere în atacurile deschise asupra satelor Cocieri, Coșnița și Holercani.
Pe fundalul acestor tragice evenimente, ziariștii Republicii Moldova roagă ziariștii din România, ca de altfel, pe toți ziariștii de bună credință ai lumii să vină în sprijinul lor, să reflecte în mod obiectiv agresiunea Armatei a 14-a și a smirnoviștilor împotriva statului independent Republica Moldova, avîndu-se în vedere, războiul informațional declasnșat de Moscova.
Sursă: Glasul, Nr. 26 (98), 26 iunie 1992, pagina 3, coloanele —.
