La semnarea acordului de conciliere și de încetare a focului, și de renunțare la argumentele nimicitoare în litigiul pentru malul stîng al Nistrului cazacii - pe durata îndelungatului conflict armat și prezenței lor în zona conflictului - firește, n-au participat. Însă un fel de modificare la documentul, care a fost dat publicității la 4 martie în urma unor tratative dificile, ei au marcat, a doua zi, expediind Președintelui Rusiei o scrisoare al cărei conținut nu este strict confidențial, judecînd după copia expediată, probabil, nu numai la redacția ziarului «Izvestia». În această scrisoare atamanul Uniunii cazacilor Aleksandr Martînov, își exprimă indignarea față de «politica antipatriotică a Guvernului Rus» și cere «să se adopte măsuri ferme și drastice în numele cauzei apărării popoarelor slavone și a tuturor cetățenilor pașnici din Transnistria».
Să fim de acord cu tonul întrucîtva original al acestei scrisori, posibil, în virtutea tradiției renăscute: flăcăi din Zaporojie, de pe Don, din Kuban, din cele mai vechi timpuri, nu și-au bătut capul prea mult cu ceremoniile în adresarea lor către orice «conducere», fie aceasta personificată de sultanul Turciei sau de altcineva. Însă e greu să fii de acord cu ceva imposibil, eu aș spune chiar periculos, cu tentativa atamanilor de a se include în sfera politicii. Unde ca unde, dar aici ei nu sînt la locul lor. Și nu e vorba numai de atitudinea exotică, inimaginabilă în timpurile vechi prin opoziția cazacilor față de șeful Statului, mai presus de care pentru orice esaul sau un grad inferior era doar Dumnezeu.
Însă, poate, dincolo de amestecul grosolan și brutal în cel mai complicat conflict politic se ascunde o înțelegere fină a situației, iar tonul aspru, ultimativ al scrisorii nu e mai mult decît un atribut subliniat al unei anumite simplități, tot atît de ritualice, cum ar fi, să zicem, papaha căzăcească și pantalonii militari?
- Rămîne în vigoare adresarea Dvs. lui Elțin, după semnarea armistițiului din Transnistria? - l-am întrebat eu pe atamanul Uniunii cazacilor, Aleksandr Martînov.
- Da, rămîne, întrucît conținutul ei este mult mai amplu.
- Ce înseamnă promisiunea de a «apăra de sine stătător cinstea și demnitatea națională»?
- Vom veni în ajutorul poporului rus, lezat în drepturile sale, oriunde ar trăi el.
- Aveți în vedere intervenția militară, ca și în Transnistria?
- Întocmai. Dacă va fi necesar.
- Însă fostele republici ale U.R.S.S. sînt acum state suverane și independente. Cum vă imaginați invazia în oricare din ele?
- În Spania, în epoca respectivă, de asemenea au fost trimiși voluntari să lupte. În afară de aceasta C.S.I. încă nu este constituită. Prin urmare, U.R.S.S nu a fost dizolvată de nimeni. Noi pornim de la acest punct de vedere.
- Ați primit deja răspunsul Președintelui la scrisoarea Dvs.?
- Nu. Am fost informați doar că scrisoarea noastră a ajuns la destinație.
- Cunoașteți ceva referitor la reacția oficială a Guvernului rus cu privire la implicarea armată a cazacilor în conflictul din Transnistria?
- Nu a fost și nu există nici o reacție oficială.
Iată ultima noutate, vorbind cinstit, te descurajează. Azi cazacii fac ordine în Transnistria, mîine, ca să vezi, se vor grăbi în Tatarstan să facă anumite modificări pe marginea bilanțurilor viitorului referendum, în timp ce autoritățile ruse nu-și exprimă de fel atitudinea față de asemenea activitate de sine stătătoare, ca și cum într-adevăr, pe scena politică ar evolua un ansamblu de cîntece și dansuri căzăcești, iar nu și-ar fi făcut apariția formațiuni înarmate, din voluntarii cazaci, bine plătiți și, deci, gata la orice crimă.
Să considerăm oare susținerea publică și activă a cazacilor de către vicepreședintele Ruțkoi o reacție oficială la disensiunile stihiinice din Moldova interpretate involuntar ca un amestec oficial al Rusiei în problemele unei țări suverane? Sau prin ce putem explica prezența la consfătuirea pe întreaga armată din ianuarie - consfătuire de stat, nicidecum o acțiune obștească, sau, să zicem, congresul forțelor cetățenești și patriotice - a bravilor atamani în uniformă căzăcești?
Să vorbim deschis: participarea cazacilor la evenimentele din Transnistria înseamnă o agresiune armată împotriva unui stat suveran. E o agresiune încurajată - cump am putea-o numi altfel? - de Guvernul rus, din moment ce el nu a găsit modalitatea să curme hotărît sau măcar s-o condamne oficial. Nefăcînd nici una nici alta, autoritățile Rusiei au demonstrat, probabil, nu atît neputința lor, cît, mai ales, frica față de mișcările stihiinice, în general, și față de mișcarea căzăcească, în particular. Nu prin același motiv se explică și tutelarea, ocrotirea pînă acum fățișă de către Ruțkoi a național-patrioților, ca și atitudinea încă neexplicită a însuși Președintelui? Judecînd după aprobarea tacită a ceea ce se întîmplă, nu putem exclude că liderii de prim rang ai Rusiei sînt gata, într-un moment critic pentru ei, să urce în șeaua căzăcească și să se alinieze sub stindardul național-patriotic. Dacă nu-i așa, de ce ei nu declară aceasta? De ce nu recurg la putere, la prerogativele lor ca să curme pretinsa libertate căzăcească, să stabilească cu foștii vecini din fosta Uniune adevărate relații diplomatice, bazate pe normele dreptului internațional?
Eschivîndu-se să dea un răspuns limpede la aceste și alte întrebări, autoritățile ruse nu cîștigă nimic, dau doar motive să fie suspectate că nutresc în taină ambiții imperiale. În timp ce adevărata cauză a tăcerii oficiale, consider, este alta în această privință - absența periculoasă și îndelungată a unei politici de stat conștiente în relațiile cu rușii care trăiesc în fostele republici ale fostei Uniuni. Și atîta timp cît această politică nu este formată, nu va fi declarată cu claritate răspicată, care să curme orice interpretări speculative, atîta timp invazia escadroanelor căzăcești cînd într-o țară suverană, cînd în alta va fi interpretată de opinia publică drept o directivă a Kremlinului.
(«Izvestia», 11 martie 1992)
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 37 (17907), 14 martie 1992, pagina 3, coloanele —.
