Vineri, 12 iunie, la ora 21.30, o companie a Armatei Naționale, compusă, în temei, din recruți din raionul Cantemir și care dețin poziții pe capul de pod de la Cocieri, a fost mitraliată.
La ora 1.30 alte trei posturi ale apărătorilor Moldovei au fost supuse unui tir din pistoale-mitralieră.
La 1.48 tiruri intense din același tip de arme s-au declanșat pe toată linia frontului. Peste aproximativ 40 de minute pe linia frontului s-a deschis din nou foc din pistoale-mitralieră.
Pe capul de pod de la Coșnița s-a tras din arme automat. Aici focul asupra pozițiilor noastre a fost deschis la orele 22.15. În pofida tuturor înțelegerilor care prevăd curmarea acțiunilor grupurilor diversioniste, la orele 23.45 o baterie de artilerie a fost atacată de un grup de așa-ziși gardiști în intenția de a captura un automobil cu material exploziv.
Acest atac mișelesc a fost respins.
Sîmbătă, 13 iunie a.c., la ora 14.10, forțele separatiste au supus unor tiruri din arme automat pozițiile apărătorilor capului de pod de la Cocieri. De reținut că atacul a fost întreprins în plină zi, ceea ce nu s-a mai întîmplat demult. Combatanții de pe linia întîi, care au fost ținta acestor tiruri, afirmă că cei care au încălcat din nou hotărîrea privind încetarea focului au fost anume cazacii, a căror cruzime și reacredință sînt deja bine cunoscute. Mai mult decît atît, tot ei, în pofida aceleiași hotărîri, au procedat la întărirea pozițiilor de luptă, folosind în acest scop un excavator militar doar la 50 metri depărtare de pozițiile noastre.
Și de data aceasta apărătorii capului de pod de la Cocieri nu s-au lăsat provocați, n-au deschis focul.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 81 (17951), 16 iunie 1992, pagina 1, coloanele —.
