Românie, Românie
Ce-ai lăsat Rușii să vie,
Să ne ducă'n pribegie?
Că vin nesfârșită brumă
Și norocul ni-l sugrumă
Sugruma-i-ar foc și ciumă...
Stema scumpă de domnie
E și ea în pribegie.
Țara-i jale și urgie...
Lanțul gleznele ne strânge,
Plânge tot Românul, plânge,
Nistrul duce numai sânge...
Pârcălabii și hatmanii
Trec prin noapte umbre stranii
Că i-au turburat dușmanii...
Și în goana lor nebună
Se înaltă'n scări și sună
Jale grea din corn de lună...
Scoală-ți Țară, voevozii
Că păgânii-s mulți ca bozii
Și ne latră ca zăvăzii...
Cheamă-ți codrule, voinicii
Că ne'nneacă veneticii,
Căpcăunii, bolșevicii...
Tu Hotin, străbun Hotin,
Azi ești singur și străin,
Si păgânii vin și vin...
Voi stejari de la Tigheci
Dați alarma pe poteci
Că ne prăpădim pe veci...
Nistrule, să te ridici,
Căpitan peste voinici,
Să-i strivim pe venetici...
Furtunos să ieși din maluri,
Peste șesuri, peste dealuri
Și să-i îngropăm sub valuri...
Să le dăm pământ sub glie
Tuturor ce-or să mai vie,
Românie, Românie...
Sursă: Țara, Nr. 16 (86), 14 aprilie 1992, pagina 1, coloanele —.
