Situația din Transnistria, ce pare a fi deocamdată calmă, poate fi caracterizată prin două trăsături generale: declanșarea unui adevărat război al dezinformațiilor și tentative de a atrage în conflict militarii din Armata a 14-a.
Cît privește prima tendință, există probe definitive ce demonstrează dorința liderilor de la Tiraspol de a menține haosul și dezordinea, dezinformînd opinia publică din fostele republici sovietice, în primul rînd. Astfel de probe au fost aduse și de membrii delegațiilor parlamentare întoarse de curînd de la Kiev și Moscova. Nu știu cît pot valora scuzele lui Eduard Sagalaev, vicepreședintele telecompaniei moscovite Ostankino, pentru neadevărul expus de reporterii săi, ne referim în primul rînd la «informația» cum că peste Prut au fost expediate 26 de sicrie, nu știu, repet, cît pot valora aceste scuze în timp ce Radio Rossia lansează alte știri provocatoare, în timp ce Radio Tiraspol anunță capturarea a 4 «spioni» ai Securității Naționale, în timp ce la Dubăsari deputatul Diucarev ticluiește o telegramă despre un imaginar atac asupra Transnistriei a 1000 de voluntari moldoveni.
Scopul acestor și altor dezinformații constă în a justifica declanșarea ostilităților și în a motiva cît de cît faptul răpirii armelor din unitățile militare ale Armatei a 14-a. Atîta timp cît arsenalul de arme se va afla în mîna separatiștilor, războiul dezinformațiilor nu va conteni.
Cît privește cea de-a doua tendință, e suficient să revenim la recenta întîlnire de la Dubăsari între reprezentantul Armatei a 14-a generalul Garidov, primarul Dubăsarilor Finaghin și șeful statului major al Gărzii nistrene Șiramov. A fost dezbătută posibilitatea restituirii tanchetelor și «altui armament» răpit de separatiști din unitățile militare. Finaghin a propus de fapt un tîrg: gardiștii ar putea restitui o parte din armament cu condiția ca Armata a 14-a să stabilească controlul asupra podului de la Dubăsari. Și ca propunerea să fie totuși acceptată, Finaghin i-a relatat generalului Garidov că podul e minat și că va fi aruncat în aer în cazul în care forțele de ordine ale Republicii Moldova vor încerca să pună stăpînire pe el. Astfel comandamentul armatei a 14-a a fost pus în fața faptului de a alege: ori intervine în conflict, ori își asumă partea de vină pentru aruncarea în aer a podului de la Dubăsari. Trișează oare Finaghin? Nu se exclude. Dar încă la Cocieri, în prima zi a conflictului, am auzit despre această minare a podului.
Despre ce fel de «alt armament» a fost vorba la Dubăsari? În primul rînd gardiștii dispun de 5 instalații «Grad» (rachete antigrindină) care de fapt sînt arme de nimicire în masă. Două instalații de acest tip se află la Tiraspol, cîte una - lîngă Grigoriopol, Lunga și Rîbnița (în apropierea fabricii de ciment). Săptămîna trecută lîngă satul Coșnița a fost observată o rachetă «sol-sol», instalată pe un KAMAZ. Gardiștii dispun de cel puțin 2-3 rachete de acest tip.
Cum de au nimerit aceste arme pe mîna separatiștilor? Răspunsul la această întrebare ar trebui să-l dea Direcția de contraspionaj militar pentru unitățile direcției Sud-Vest a ministerului securității din Rusia trecută prin decizia Guvernului NR 122-3 din 26 februarie curent în subordinea Ministerului Securității Naționale a Republicii Moldova. Guvernul a obligat Ministerul de Finanțe să aloce anual 2 mln ruble pentru întreținerea Direcției sus-numite. Dar pe cine întreținem? Nu cumva tot cadrele vechi ce nu se prea grăbesc să răspundă cum totuși au nimerit pe mîna gardiștilor armele de distrugere în masă?
Sursă: Sfatul Țării, Nr. —, 14 martie 1992, pagina 1, coloanele —.
