DE CÎTEVA zile liderii separatiști din Tiraspol au declanșat o no[uă] campanie contra moldove[ni]lor, care se află în opoziție [fa]ță de Smirnov. Au fost are[sta]ți și duși într-o direcție ne[cu]noscută liderii mișcării de [el]iberare națională din regiu[ne]: Ilașcu, Urîtu, Conova[lo]v, Gîrbu, Ivantiuc. Această [ac]țiune a fost numită «fără[de]lege» de Președintele Mol[do]vei Mircea Snegur.
Dar nu s-a spus nici un cu[vî]nt în mass-media moscovită, [ca]re, chipurile, apără dreptu[ri]le omului în Transnistria. […]are despre aceste nelegiuiri [al]e liderilor din Tiraspol n-au [re]latat numeroșii jurnaliști so[siț]i în acest «pașnic» oraș? […]e prea poate că ar fi bine ca [s]ă vină la Chișinău și să ia [in]formații de la organele le[gi]time ale republicii, odată ce [nu] le pot obține de la Smir[no]v și cei de teapa lui.
Sînt ca și convins că dacă [at]are acțiuni s-ar fi întreprins la Chișinău, apoi «presa [pa]triotică» a Rusiei ar fi slo[bo]zit un foc masat asupra «na[ți]onaliștilor» și «extremiști[lo]r» moldoveni.
Îmi aduc aminte cum se de[da]u la istericale jurnaliștii [m]oscoviți în toamna anului [tre]cut, cînd au fost arestați [le]gitim, repet, legitim, Smir[no]v și Kindighelean, care au [în]călcat în repetate rînduri [C]onstituția și legile Moldovei. [At]unci mass-media moscovită [ac]ționa conform principiului: «Nu vă atingeți de-ai noștri!»
Curioasă logică, nimic de [zi]s. Actuala conducere a Ru[si]ei, care a venit la putere în [ur]ma puciului din august, su[pu]ne pe acei care în timpul [lo]viturii de stat au fost de [pa]rtea puciștilor. Istoria se re[pe]tă. Să ne amintim de marea [re]voluție franceză, și anume [c]ă Robespierre l-a nimicit pe Marat, devenind și el victima celora pe care conta, iar aceștia l-au trădat. Oare nu vor deveni într-o zi cei din anturajul lui Elțin ucigași ai lui Robespierre? Nu va deveni oare generalul Graciov acel general francez care a ridicat în vîrful spadei coroana?
«Uliul negru» («Ciornîi voron»). La auzul acestei denumiri părinții și buneii noștri sînt cuprinși de spaimă. Oare ni-i dat și nouă să trecem prin ceea ce au trecut ei?
Atunci despre ce încălcare a drepturilor omului pot vorbi acei, pentru care nu-i scrisă legea? Acei, care în loc de lege fac temenele statutului și programului P.C.U.S.? Mass-media din Tiraspol i-a acuzat pe Ilașcu, Urîtu și adepții acestora arestați de terorism și tentativă de asasinat al lui Smirnov, Andreeva și Kițak. Dar se știe că numai judecata e în drept să decidă, iar judecată n-a fost. Acești ziariști afirmă că arestații «și-au recunoscut vina». Dar se vede că momeala e prea ieftină și rudimentară. Despre aceea cum erau aduși la starea «mărturisirii» în 1937 și mai tîrziu mass-media moscovită ne-a relatat nu puțin. Astfel că scenariul în cauză nu e ceva nou. Știm noi cum un Meierhold «pregătea» asasinarea lui tătuca Stalin. Pe atunci erau învinuiți de spionaj: la Extremul Orient în folosul Japoniei, în Ucraina — în folosul Poloniei, în R.A.S.S.M. — în folosul României regale. Iar astăzi în folosul cui: D.C.R., Mossad sau alte servicii de investigații?
Da, «vînătoarea de vrăjitoare» a fost bine pusă la punct în societatea comunistă, adepții căreia sînt liderii din Tiraspol.
Iulius Fucik scria: «Oameni, fiți vigilenți!», avertizînd despre ciuma fascistă. Dar și comunismul nu s-a dovedit a fi mai breaz. Prea poate că ideea comunismului mondial a generat fascismul... Ceea ce are loc astăzi în Transnistria, unde oamenii dispar în miez de noapte, oare nu e tot fascism? Iată de ce oamenii de bună credință trebuie să fie vigilenți. Doar spectacolul de operetă cu ideea apărării populației rusofone și a drepturilor omului poate să devină acea capsă detonantă, care va distruge lumea.
Trebuie să cerem de la conducerea Rusiei să-și spună cuvîntul în privința arestării liderilor mișcării democratice din Tiraspol și să-i impună pe Smirnov și cei de teapa lui să-i elibereze necondiționat. În această luptă pentru eliberarea lor trebuie să apelăm la obștimea mondială, pentru ca niciodată oamenii să nu mai dispară în miez de noapte.
Sursă: Vocea Poporului, Nr. 23 (114), 16 iunie 1992, pagina 3, coloanele —.
