CU TOT FRĂMÎNTUL restructurării, al mitingurilor, deși unele clădiri și-au pierdut din lustrul de odinioară și străzile nu-s prea măturate, capitala republicii s-a primenit, totuși. Pretutindeni observi firme îmbietoare, conținînd sintagma: «Magazin comercial». Toți sînt atrași de ele ca de un magnet. Bătrînii intră în aceste magazine să se crucească și să mai ofteze, nu se știe de ce, cu un soi de entuziasm. Pe semne de aceea că și-au făcut veacul într-o vreme cînd figurau alte prețuri. Au dovedit, ca să zicem așa. Copiii intră după gumă de mestecat, ciocolată, cu bani de-ai părinților. Ceilalți (de la 16 pînă la ...56) chitesc să cumpere haine din cele pe care le poartă tot orașul și care, totuși, sînt gînduite.
Nu dezaprobăm, desigur, aceste magazine, pentru care, de fapt, lucrăm. Doar noi știm la ce ni-i gîndul cînd îi vedem pe acești tineri flăcăi arătoși și fete drăguțe care ne răspund cu o notă de oboseală în glas cît face cutare sau cutare «podoabă» de import.
Ne trec prin cap fel de fel de gînduri, reprize de-ale lui Raikin - senior și ale altor umoriști de estradă. Da oare sîntem obiectivi cînd ne închipuim că munca vînzătorilor din aceste magazine e ușoară?
Nu vreau să le iau apărarea prin cele ce urmează, doar nu-s decît un cumpărător și adesea mă crucesc cînd văd prețurile celea și-mi zic a cîta oară că voi da pe-acolo cît mai rar. Fiindcă tot eu mi-s în pagubă. Și, totuși, cum o duc și cum le merge?
Magazinul de la intersecția străzilor Belski - Reunirea nu-i decît o cămeruță de lîngă complexul comercial «Toamna de aur». Nu se află la întretăierea «căilor de caravane». Iar noi știm din istorie că faima unei țări o constituiau anume încrucișarea căilor de tîrguială. Și, totuși, acest magazin își deschide ademenitor ușile în fiecare zi.
Facem cunoștință: vînzătorii — Angela, Chiril, Constantin, Vladimir. Angela e căsătorită. Flăcăii — parcă nu, zic ei. (Informația sub acest aspect e așa, într-o doară...).
Cor.: Iată, bunăoară, eu vreau să deschid un magazin ca al vostru. Cum să procedez?
Constantin: Mai întîi, trebuie să găsești o ÎM sau o altă întreprindere, în activitatea statutară a căreia este un punct ce permite negoțul. Apoi trebuie să găsești un local. Apoi — mărfuri, lucrători. Verși un procent întreprinderii pentru «acoperiș»; pentru arenda localului — un procent apar[t]e. Lunar. (Îmi răspundea la întrebări numai Constantin, apoi au intrat în discuție și ceilalți vînzători).
Cor.: Cîți lucrați aici? Cu ce v-ați ocupat pînă a deveni... comerciant?
Constantin: Sîntem de tot patru persoane. Vechimea de muncă a Angelei e cea mai mare. Ne știm încă de pe băncile școlii, avem încredere unul față de altul. Flăcăii, toți, și-au făcut serviciul militar. Aici lucrează și vărul meu, Vladimir. După absolvirea școlii am încercat să intru la facultatea de istorie, dar n-am reușit. Apoi am lucrat la uzină, lăcătuș. De altfel, acolo lucrează și părinții mei. Bine lucrează. (Spunînd acestea, Constantin a început să se plimbe prin odaie, să gesticuleze și să-mi vorbească grandelocvent despre dinastiile muncitorești. Iar eu mi-am închipuit că atunci cînd se va căpătui binișor o să le povestească la nepoți cum că a început-o la uzină etc., etc.).
(Continuare în pag. 5).
Sursă: Vocea Poporului, Nr. 23 (114), 16 iunie 1992, pagina 3, coloanele —.
